CENUȘĂRIT, substantiv neutru: (rar) Operație de tratare a pieilor cu lapte de var și cu leșie de cenușă, pentru a le curăța de păr. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cenușă + suf. -ărit (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cenușăreasă
CENUȘĂREASĂ, cenușărese, substantiv feminin 1. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; 2. (fig.) Fată persecutată în familie, care muncește paste puteri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cenușar + suf. -easă (DEX ’09).
Cum se pronunță: cenușă
CENUȘĂ, cenuși, substantiv feminin 1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp; 2. (in sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: cinusia (din cinis) (DEX ’09).
Cum se pronunță: cenușar I
CENUȘAR, cenușari, substantiv masculin 1. (înv. ironic) Scriitor de cancelarie, copist (prost); 2. Arbore ornamental originar din China, inalt, cu coroana ovala, cu frunze compuse si cu flori mici verzi-galbui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cenușă + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: cenușar II
CENUȘAR, cenușare, substantiv neutru 1. Cutie de metal asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, al unui cuptor etc., in care cade cenusa rezultata din ardere; 2. Atelier sau sectie dintr-o fabrica de tabacarie in care se executa operatiile premergatoare tabacirii; 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate. Sursa: […]
Cum se pronunță: cenuroză
CENUROZĂ, cenuroze, substantiv feminin: Boală parazitară, mai ales la oi, provocată de larva teniei și localizată la creier. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cenurose (DEX ’09).
Cum se pronunță: cenur
CENUR, cenuri, substantiv masculin: (med.) Formă larvară a teniei care se dezvoltă parazitar în organism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cenure (DEX ’09).
Cum se pronunță: centurion
CENTURION, centurioni, substantiv masculin: Ofițer care comanda o centurie în armata romană. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sutaș, sătnic (Sursă: Sinonime 2002) Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: centurio, -onis (DEX ’09).
Cum se pronunță: centurie
CENTURIE, centurii, substantiv feminin 1. Subdiviziune tactica in armata romana cuprinzand o suta de ostasi; subimpartire a cetei in vechea organizare a armatei romane; 2. (in Roma antica) Diviziune politica si administrativa formata dintr-o suta de cetateni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: centuria (DEX ’09).
Cum se pronunță: centuriat
CENTURIAT, -Ă, centuriați, -te, adjectiv: (rar) De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: centuriatis (DEX ’09).
