EXECRABIL, execrabilă (~i, ~e), adjectiv – Care provoacă scârbă, silă; respingător; dezgustător; repulsiv; antipatic. (Sil. e-xe-cra-bil) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “execrabilis” și din limba franceză “exécrable”
E
Cum se pronunță: excursionist
EXCURSIONIST, excursionistă (~ști, ~ste), substantiv masculin și feminin – Participant la o excursie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “excursionisste”
Cum se pronunță: excursie
EXCURSIE, excursii, substantiv feminin – Călătorie sau vizitare, de obicei în grup (pe jos sau cu mijloc de transport), cu scop instructiv-educativ, sportiv sau distractiv. (G.-D. excursiei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excursio, ~onis” și din limba franceză “excursion”
Cum se pronunță: excurs
EXCURS, excursuri, substantiv neutru – Abatere de la subiectul tratat, pentru a lămuri o chestiune secundară. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: “excursus”
Cum se pronunță: excretor
EXCRETOR, excretoare (~ori, ~oare), adjectiv – Care ține de excreție; propriu excreției. * Aparat (canal) ~ aparat (canal) prin care se elimină excrementele. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excréteur”
Cum se pronunță: excreție
EXCREȚIE, excreții, substantiv feminin – 1. Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2. Substanță eliminată. (G.-D. excreției; Sil. -ți-e) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excretio, ~onis” și din limba franceză “excrétion”
Cum se pronunță: excrescență
EXCRESCENȚĂ, excrescențe – substantiv feminin – Tumoare externă care se formează pe corpul omului, al unui animal (negi, polipi etc.) sau al unor plante. (G.-D. excrescenței; Sil. ex-cres-cen-ță) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excrescentia” și din limba franceză “excroissance”
Cum se pronuntă: excrement
EXCREMENT, excremente, substantiv neutru – mai ales la plural. Materie rezultată din digestie; materii fecale. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excrementum” și din limba franceză “excrément”
Cum se pronunță: exclusivitate
EXCLUSIVITATE, substantiv feminin – Caracter exclusiv. * În ~ excluzând alte alternative. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exclusivité”
Cum se pronunță: exclusivist
EXCLUSIVIST, exclusivistă (~ști, ~ste), substantiv masculin și feminin – Care manifestă exclusivism; referitor la exclusivism. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exclusiviste”
