EXCLAMARE, exclamări – substantiv feminin – v. A EXCLAMA. * Semnul ~ării; semn de punctuație folosit după interjecții, după propoziții exclamative și imperative sau după vocativ. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a exclama”
E
Cum se pronunță: excizie
EXCIZIE, excizii, substantiv feminin – Operație de secționare și de înlăturare din organism a unui țesut sau a unui organ bolnav. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excision”
Cum se pronunță: excitator
1. EXCITATOR, excitatoare (~ori, ~oare), adjectiv – Care excită; excitant. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excitator, ~oris” și din limba franceză “excitateur” 2. EXCITATOR, excitatoare, substantiv neutru – Generator electric folosit la alimentarea înfășurării de excitație a unor mașini electrice. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excitator, ~oris” […]
Cum se pronunță: excitație
EXCITAȚIE, excitații, substantiv feminin – 1. Reacție a unui organ, a unui țesut, a unei celule, sub acțiunea unui excitant, manifestată prin contracție, secreție sau impulsuri. 2. elec. Producere a câmpului magnetic inductor util în unele mașini și aparate electrice. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excitatio, ~onis” și din limba franceză […]
Cum se pronunță: excitant
EXCITANT, excitantă (~ți, ~te), adjectiv și substantiv feminin – (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care excită; cu proprietate de a excita; excitator. Sursă: DEx ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “excitant”
Cum se pronunță: excitabilitate
EXCITABILITATE, substantiv feminin – Caracter excitabil. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excitabilité”
Cum se pronunță: excipient
EXCIPIENT, excipiente, substantiv neutru – și adjectival. Substanță care intră în componența unui medicament, servind la încorporare mai activă. ~ zaharos. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excipient”
Cum se pronunță: excesiv
EXCESIV, excesivă (~i, ~e), adjectiv – Care constituie un exces; care întrece măsura; abuziv. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excessif”
Cum se pronunță: exces
EXCES, excese, substantiv neutru – Lipsă de măsură; tot ce depășește limitele normale; abuz. ~ de viteză. * Cu ~ fără măsură; exagerat. Fără ~ moderat. ~ de putere acțiune care depășește prevederile legii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excessus” și din limba franceză “exces”
Cum se pronunță: excerpte
EXCERPTE, substantiv feminin – pl. Fragmente dintr-o lucrare scoase aparte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: “excerpta”
