ELECTROVALENȚĂ, electrovalențe, substantiv feminin: Legătură chimică între ioni cu sarcini electrice contrare; valenţă electrică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim.) legătură electrovalentă, legătură heteropolară, legătură ionică (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrovalence (DEX ’09).
E
Cum se pronunță: electrotropism
ELECTROTROPISM, substantiv neutru: Orientare (într-o anumită direcţie) a organismelor vii sub acţiunea curentului electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrotropisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: electrotomie
ELECTROTOMIE, substantiv feminin: Secţionare a ţesuturilor vii sub acţiunea curentului electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrotomie (DEX ’09).
Cum se pronunță: electroterapie
ELECTROTERAPIE, substantiv feminin: Tratament medical efectuat cu ajutorul curenţilor electrici. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrothérapie (DEX ’09).
Cum se pronunță: electrotehnică
ELECTROTEHNICĂ, substantiv feminin: Ramură a ştiinţei care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice şi magnetice din punct de vedere al aplicaţiilor lor în tehnică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrotehnique(DEX ’09).
Cum se pronunță: electrotehnic
ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, adjectiv: Care ţine de electrotehnică; propriu electrotehnicii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrotechnique (DEX ’09).
Cum se pronunță: elogios
ELOGIOS, -OASĂ, elogioși, -oase, adjectiv 1. Care conţine elogii; 2. Care are caracter de elogiu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: encomiastic, laudativ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: élogieux (DEX ’09).
Cum se pronunță: elocvență
ELOCVENȚĂ, substantiv feminin 1. Caracter elocvent; 2. Arta de a convinge şi de a influenţa prin limbaj; 3. Expresivitate sugestivă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: retorică, expresivitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éloquence; limba latină: eloquentia (DEX ’09).
Cum se pronunță: elocvent II
ELOCVENT, adverb: Cu semnifiaţie vădită. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éloquent; limba latină: eloquens, -ntis (DEX ’09).
Cum se pronunță: elocvent
ELOCVENT, -Ă, elocvenți, -te, adjectiv 1. Care vorbeşte frumos şi convingător; 2. Care vorbeşte de la sine (fără a fi exprimat în cuvinte); cu semnificaţie vădită; semnificativ; grăitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: convingător, (înv.) limbut, slovesnic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éloquent; limba latină: eloquens, -ntis (DEX ’09).
