ELENĂ, substantiv feminin: (mai ales art.) Limba greacă veche. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: Hellen; limba latină: Hellenes (DEX ’09).
E
Cum se pronunță: elen
ELEN, -Ă, eleni, -e, adjectiv: Care aparţine Greciei antice sau populaţiei ei; din Grecia antică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: elenic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: Hellen; limba latină: Hellenes (DEX ’09).
Cum se pronunță: elementar
ELEMENTAR, -Ă, elementari, -e, adjectiv 1. Care ţine de esenţa unui lucru sau a unui fenomen, de principiile şi noţiunile de bază ale unei discipline sau arte; 2. Care reprezintă prima treaptă, primul nivel; 3. Care este simplu de tot; primitiv; rudimentar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: primar, simplu, rudimentar, esențial, fundamental, ușor, natural (Sursă: Sinonime […]
Cum se pronunță: element
ELEMENT, elemente, substantiv neutru 1. Parte componentă a unui întreg; 2. (chim.) Substanţă simplă care nu se mai poate descompune pe cale chimică, dar care poate intra în componenţa altor substanţe; 3. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: componentă, constituent, piesă, (chim.) corp simplu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: elegie
ELEGIE, elegii, substantiv feminin 1. Specie a poeziei lirice pătrunsă de tristeţe, de jale, de melancolie; 2. Compoziţie muzicală cu caracter meditativ şi melancolic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: élégie; limba latină: elegia (DEX ’09).
Cum se pronunță: elegiac
ELEGIAC, -Ă, elegiaci, -ce, adjectiv 1. Care ţine de elegie; propriu elegiei; 2. (despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: melancolic, trist (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: élégiaque; limba latină: elegiacus (DEX ’09).
Cum se pronunță: eleganță
ELEGANȚĂ, substantiv feminin 1. Caracter elegant; 2. Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins; 3. Distincţie în comportare sau în felul de a se îmbrăca. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bun-gust, distincție, lux (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: élégance; limba latină: elegantia (DEX ’09).
Cum se pronunță: elegant
ELEGANT, -Ă, eleganți, -te, adjectiv 1. (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios şi plăcut; cu graţie; 2. (despre îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust şi conferă persoanei un aspect frumos; 3. (despre manifestări ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: gătit, distins, îngrijit, (livr. și fam.) șic, […]
Cum se pronunță: elefantiazis
ELEFANTIAZIS, substantiv neutru: Stare patologică caracterizată prin dezvoltarea exagerată a unor părţi ale corpului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) filarioză, (rar) pahidermie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éléphantiasis (DEX ’09).
Cum se pronunță: elefant
ELEFANT, elefanți, substantiv masculin: Mamifer de talie mare, cu nasul modificat într-o trompă lungă, mobilă, şi cu colţi lungi de fildeş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éléphant; limba latină: elephantus (DEX ’09).
