EXPOZITIV, expozitivă (~i, ~e), adjectiv – 1. Care are caracter de expozeu. 2. (despre lecții) Care este în formă de expunere; cu conținutul în formă de expunere. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba engleză “expositiv”
E
Cum se pronunță: expoziție
EXPOZIȚIE, expoziții, substantiv feminin – 1. Prezentare publică a realizărilor dintr-un domeniu de activitate (artă, agricultură, industrie etc.) 2. Ansamblu de obiecte expuse. 3. Loc sau clădire unde sunt expuse obiecte; salon. 4. Parte a unei opere literare. (G.-D. expoziției; Sil. -ți-e) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “expositio, ~onis” și din […]
Cum se pronunță: expozeu
EXPOZEU, expozeuri, substantiv neutru – Expunere amănunțită și sistematică a unor fapte, situații sau idei. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exposé”
Cum se pronunță: experiență
EXPERIENȚĂ, experiențe, substantiv feminin – 1. Ansamblu de cunoștințe într-un domeniu de activitate achiziționate în procesul practicii îndelungate. Schimb de ~. 2. Rezultat al interacțiunii omului cu lumea obiectivă, reflectat în conștiință. 3. Procedeu de cercetare în știință constând în provocarea intenționată a unui fenomen pentru a verifica o teorie sau un fapt. Sursă: DEX […]
Cum se pronunță: expectorant
EXPECTORANT, expectorantă (~ți, ~te), adjectiv și substantiv neutru – (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care facilitează expectorația. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expectorant”
Cum se pronunță: expansionism
EXPANSIONISM, substantiv neutru – Politică bazată pe expansiune. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expansionisme”
Cum se pronunță: expeditor
EXPEDITOR, expeditoare (~ori, ~oare), substantiv masculin și feminin – Lucrător însărcinat cu expedierea coletelor, scrisorilor etc. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expéditeur”
Cum se pronunță: expeditiv
EXPEDITIV, expeditivă (~i, ~e), adjectiv (adesea adverbial) – 1. Care lucrează repede, cu ușurință. 2. Care rezolvă lucrurile repede și fără ezitări. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expéditif”
Cum se pronunță: expedient
EXPEDIENT, expediente, substantiv neutru – 1. Procedeu (ingenios) de a ieși dintr-o încurcătură. 2. Mijloc, adesea ilicit, de a găsi bani. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “expediens, ~ntis” și din limba franceză “expédient”
Cum se pronunță: expectorație
EXPECTORAȚIE, expectorații, substantiv feminin – 1. v. A EXPECTORA. 2. Secreție a căilor respiratorii eliminată prin tuse; flegmă; spută. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expectoration”
