E

EXOTERIC, exoterică (~ci, ~ce), adjectiv – (despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Care este destinat tuturor; pentru toată lumea; public. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exotericus” și din limba franceză “exoterique”

EXOSTOZĂ, exostoze, substantiv feminin – Tumoare osoasă benignă care provoacă șchiopătarea. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “exostose”

EXORCISM, exorcisme, substantiv neutru – (în credințele mistice) Ritual magic care are scopul de a alunga diavolul, duhurile rele. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exorcismus” și din limba franceză “exorcisme”

EXORBITANT, exorbitantă (~ți, ~te), adjectiv – (despre prețuri, pretenții etc.) Care depășește cu mult limita normală; mai presus de orice limită. Sumă ~tă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exorbitans, ~ntis” și din limba franceză “exorbitant”

EXOMORFISM, substantiv neutru – Totalitate a modificărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unei mase eruptive sub influența temperaturii înalte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “exomorphisme”  

EXOGEN, exogenă (~i, ~e), adjectiv – 1. Care se formează și se dezvoltă la exterior. 2. Care este provocat de cauze din exterior. Infecție ~ă. (Sil. ex-o-gen) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exogène”

EXOFTALMIE, substantiv feminin – Stare patologică constând în ieșirea în afara orbitelor a globurilor oculari. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exophtalmie”

EXOD, exoduri, substantiv neutru – Emigrare în masă a unei populații dintr-o țară sau de pe un teritoriu. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba greacă “exodos”, din limba latină “exodus” și din limba franceză “exode”

EXOCRIN, exocrină (~i, ~e), adjectiv – (despre glande) Care are secreție în exteriorul organismului; cu secreție externă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exocrine”

A SE EXPATRIA, mă expatriez, verb intranzitiv – A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. (Sil. ex-pa-tri-a) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expatrier”