FUGĂ, fugi, substantiv feminin I. 1. Deplasare grăbită şi cu paşi mari; 2. Plecare grăbită şi pe furiş dintr-un loc pentru a scăpa de o primejdie; II. Compoziţie muzicală polifonică, din mai multe voci care se succed, melodia fiind reluată pe rând şi dezvoltată după legile contrapunctului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: alergare, alergătură, goană, (Bucov.) […]
F
Cum se pronunță: frumos
FRUMOS, substantiv neutru: Însuşire a obiectelor naturale şi a creaţiilor omeneşti care provoacă emotie estetică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: formosus (DEX ’09).
Cum se pronunță: a fula
A FULA, fulează, verb: (despre roţi) A se roti neregulat, având, pe lângă o mişcare de rotaţie şi o mişcare pendulară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fouler (DEX ’09).
Cum se pronunță: a fugi
A FUGI, fug, verb 1. A se deplasa cu viteză; 2. A alerga pe urmele cuiva; 3. A ocoli în fel şi chip; a se eschiva; 4. A pleca întrerupând orice relaţii; 5. fig. (despre timp, fenomene naturale) A trece foarte repede; 6. A părăsi în grabă (și pe ascuns) un loc pentru a scăpa […]
Cum se pronunță: a fugări
A FUGĂRI, fugăresc, verb (fiinţe) 1. A face să fugă, alergând din urmă; a pune pe fugă urmărind; a goni; 2. (fiinţe) A forţa să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a izgoni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fugă + suf. -ări (DEX ’09).
Cum se pronunță: a fumiza
A FUMIZA, fumizez, verb: 1. A produce fum sau ceaţă artificială (în scop de camuflare); 2. (obiective militare) A camufla cu fum sau cu ceaţă artificială. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fum + suf. -iza (DEX ’09).
Cum se pronunță: fumivor
FUMIVOR, fumivore, substantiv neutru: Dispozitiv folosit pentru micşorarea cantităţii de fum şi pentru îmbunătăţirea arderii într-un focar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fumivore (DEX ’09).
Cum se pronunță: fumigen
FUMIGEN, -Ă, fumigeni, -e, adjectiv: (despre unele substanţe) Care generează fum; producător de fum. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fumigene (DEX ’09).
Cum se pronunță: fumigator
FUMIGATOR, fumigatoare, substantiv neutru: Maşină pentru combaterea dăunătorilor şi bolilor plantelor agricole prin fumegare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a fumega + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: fumigație
FUMIGAȚIE, fumigații, substantiv feminin: Afumare a unui spaţiu (în scopuri terapeutice sau pentru dezinfecţie) prin arderea unor substanţe speciale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fumigation; limba latină: fumigatio, -onis (DEX ’09).
