Cum se pronunță: fumător

FUMĂTOR, -OARE, fumători, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care fumează. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Transilv.) pipaș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a fuma + suf. -ător (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fumarolă

FUMAROLĂ, fumarole, substantiv feminin: (mai ales la plural) Produs gazos fierbinte, degajat dintr-un vulcan în timpul activităţii acestuia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fumerolle; limba italiană: fumarola (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fumăriță

FUMĂRIȚĂ, fumărițe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze înguste, cu flori mici de culoare diferită şi cu fructe sferice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fum + suf. -ăriţă (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fumagină

FUMAGINĂ, fumagine, substantiv feminin: Boală a plantelor cauzată de o ciupercă parazită, care se manifestă prin depuneri de culoare neagră pe locurile atacate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fumagine (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fum

FUM, fumuri, substantiv neutru: I. 1. Produs al arderii care se ridică în atmosferă sub formă de rotocoale; 2. Cantitate de asemenea produs, provenit din arderea tutunului, pe care fumătorul o inspiră dintr-o dată din țigară sau din pipă; II. (pop.) Canal cu multe coturi în interiorul unei sobe, prin care trec gazele calde înainte […]

Vezi cum se pronunță