FULMINAȚIE, fulminații, substantiv feminin: Descompunere, reacţie însoţită de detonaţie; explozie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fulmination (DEX ’09).
F
Cum se pronunță: fulminat
FULMINAT, fulminați, substantiv masculin: Sare a acidului fulminic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fulminate (DEX ’09).
Cum se pronunță: fulminant
FULMINANT, -Ă, fulminanți, -te, adjectiv: 1. Care produce fulminaţie; 2. (fig.) Care conţine o ameninţare; aţâţător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: exploziv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fulminant (DEX ’09).
Cum se pronunță: fulmicoton
FULMICOTON, substantiv neutru: Exploziv puternic, obţinut prin tratarea celulozei cu acid azotic; trinitroceluloză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fulmicoton (DEX ’09).
Cum se pronunță: fulie
FULIE, fulii, substantiv feminin: Plantă erbacee decorativă cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: narcisă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: fulya (DEX ’09).
Cum se pronunță: a fumega
A FUMEGA, fumegă, verb: 1. A arde înăbuşit, fără flacără, scoţând fum; 2. A scoate aburi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) a afuma (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fumigare (DEX ’09).
Cum se pronunță: freamăt
FREAMĂT, freamăte, substantiv neutru 1. Zgomot uşor şi monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc); 2. Zgomot surd şi confuz de voci; murmur; rumoare; 3. fig. Emoţie puternică cauzată de o zguduire nervoasă; fior. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agitație, foșnet, șuierat, vâjâit, zgomot, palpitare, pulsație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: a fraza
A FRAZA, frazez, verb: (piese muzicale) A executa delimitând frazele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phraser (DEX ’09).
Cum se pronunță: frază
FRAZĂ, fraze, substantiv feminin 1. (gram.) Unitate comunicativă, alcătuită din două sau mai multe propoziţii, aflate în raport de coordonare sau de subordonare; 2. frază muzicală: unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete, îmbinate după legile armoniei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phrase, limba latină: phrasis (DEX ’09).
Cum se pronunță: fraudulos
FRAUDULOS, -OASĂ, frauduloși, -oase, adjectiv: (despre acţiuni) Care se bazează pe fraudă; făcut prin fraudă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frauduleux; limba latină: fraudulosus (DEX ’09).
