F

FRAUDĂ, fraude, substantiv feminin 1. Sustragere de bunuri materiale pentru a obţine un profit, păgubind pe altul; 2. Sumă de bani sustrasă prin înşelarea încrederii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: delapidare, escrocherie, hoție, (livr.) malversație, (fig.) mâncătorie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fraude; limba latină: fraus, -dis (DEX ’09).

FRATRIE, fratrii, substantiv feminin 1. (la popoarele antice) Subdiviziune a unui trib; 2. Grup de ginţi înrudite prin legături de sânge; 3. biol. Grupare de plante înrudite genetic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phratrie (DEX ’09).

FRATRICID, fratricide, substantiv neutru: Crimă care constă în uciderea fratelui sau a surorii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fratricide; limba latină: fratricidium (DEX ’09).

FRATRICID, -Ă, fratricizi, -de, adjectiv 1. (despre persoane) Care şi-a ucis fratele sau sora; 2. (despre lupte, războaie) Care se duce între comunităţi înrudite prin sânge sau între membrii unei naţiuni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fratricide, limba latină: fratricida (DEX ’09).

FRATERN, -Ă, fraterni, -e, adjectiv: (livr.) Care este caracteristic pentru fraţi; de frate; frăţesc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fraternus (DEX ’09).

FRATE, frați, substantiv masculin: 1. Persoană de sex masculin luată în raport cu altă persoană născută din părinţi comuni; 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex); 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei; 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de […]

FRANȚUZISM, substantiv neutru: Împrumut din limba franceză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: franţuz (înv.) + suf. -ism (DEX ’09).

FRANȚUZEȘTE, adverb 1. În felul francezilor; cum obişnuiesc francezii; ca francezii; 2. În limba francezilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: franţuz (înv.) + suf. -eşte (DEX ’09).

FRANȚUZESC, franțuzească, adjectiv: Care aparţine Franţei sau populaţiei ei; din Franţa. Sursa: DEX ’09 Sinonime: francez (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: franţuz (înv.) + suf. -esc (DEX ’09).

FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adjectiv: 1. (deespre obiecte) Rupt (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; 2. (despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă, unghiuri, îndoituri, întorsături; 3. (despre oameni) Îndoit de mijloc; 4. (fig.) Zdrobit de oboseală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rupt, fracturat, extenuat, zigzagat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. […]