A FRÂNA, frânez, verb 1. (vehicule) A opri cu ajutorul frânei; 2. (fig.) A împiedica să se manifeste; 3. (despre vehicule în mişcare) A-şi încetini sau a-şi opri mersul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a opri, a împiedica, stăvili, a înfrâna (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: freiner (DEX ’09).
F
Cum se pronunță: a foșni
A FOȘNI, foșnesc, verb 1. (despre frunze, hârtii etc.) A produce un zgomot uşor prin mişcare sau frecare; 2. (despre fiinţe) A se mişca grăbit şi haotic fără întrerupere. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a fâșâi, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sâsâi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: formație […]
Cum se pronunță: fosiliza
A FOSILIZA, fosilizez, verb: A face să se fosilizeze. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a petrifica (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fossiliser (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fulgurant
FULGURANT, -Ă, fulguranți, -te, adjectiv: 1. Care fulgeră; care produce fulgere; 2. Care produce o lumină orbitoare asemănătoare fulgerului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fulgurant; limba latină: fulgurans, -ntis (DEX ’09).
Cum se pronunță: fulgerător
FULGERĂTOR, -OARE, fulgerători, -oare, adjectiv: 1. Care se răspândeşte repede; ca fulgerul; 2. Care se produce foarte repede; cu iuţeală mare; 3. fig. (despre priviri) Care este foarte scurt şi pătrunzător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rapid, vertiginos, brusc, deodată, subit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a fulgera + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: fulgerat
FULGERAT, -Ă, fulgerați, -te, adjectiv: 1. v. a fulgera; 2. Care a fost lovit de fulger; 3. fig. (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire; 4. (despre fructe) Copt înainte de termen (şi fără gust); pălit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a fulgera (DEX ’09).
Cum se pronunță: fulgerare
FULGERARE, fulgerări, substantiv feminin: 1. v. a fulgera; 2. v. fulger; 3. (fig.) Lumină de scurtă durată (ca un fulger); 4. (fig.) Interval de timp foarte scurt; clipă; 5. (pop.) Senzaţie dureroasă, violentă, dar scurtă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a fulgera (DEX ’09).
Cum se pronunță: fulger
FULGER, fulgere, substantiv neutru: Fenomen atmosferic care constă dintr-o descărcare electrică, însoţită de o lumină vie, produsă foarte repede şi pentru scurt timp. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) străfulgerare, (pop.) scăpărare, scăpărat, (reg.) sfulger, (înv. și pop. fig.) săgeată (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fulger (DEX ’09).
Cum se pronunță: a fulgui
A FULGUI, fulguiește, verb: 1. A ninge cu fulgi rari; 2. (fig.) A se mişca asemenea unor fulgi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fulg + suf. -ui (DEX ’09).
Cum se pronunță: a fulgera
A FULGERA, fulger, verb: 1. A se produce fulgere (în atmosferă); 2. (fig.) A apărea pe neaşteptate (ca un fulger); 3. (fiinţe, obiecte) A lovi trăsnetul; a detuna; a trăsni; 4. (fig.) A lovi iute şimcu putere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) a scăpăra, a străluci, (reg.) a sfulgera, (reg. fig.) a săgeta (Sursă: Sinonime […]
