MĂNUNCHI, mănunchiuri, substantiv neutru 1. Cantitate de plante cu tulpina subţire care poate fi cuprinsă cu mâna; 2. Legătură de mai multe obiecte de acelaşi fel; 3. (înv.) Parte a unui obiect (vas, instrument, uşă etc.) de care se apucă sau se ţine cu mâna; mâner.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: manuclus (DEX ’09).
