A MALTRATA, maltratez, verb 1. A trata cu brutalitate; 2. A chinui, producând dureri fizice sau morale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: maltrater; limba italiană: maltratare (DEX ’09).
M
Cum se pronunță: malaric
MALARIC, -Ă, malarici, -ce, adjectiv și substantiv 1. (despre persoane) Care suferă de malarie; 2. Care ţine de malarie; propriu malariei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: malarie + suf. -ic (DEX ’09).
Cum se pronunță: malar
MALAR, malare, substantiv neutru: Fiecare dintre cele două oase ale craniului situate dedesubtul orbitelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: malaire (DEX ’09).
Cum se pronunță: malahit
MALAHIT, substantiv neutru: Mineral de culoare verde, folosit la confecţionarea obiectelor decorative şi în industria vopselelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: malachite (DEX ’09).
Cum se pronunță: maladiv
MALADIV, -Ă, maladivi, -ve, adjectiv 1. Care denotă o boală; bolnăvicios; 2. Care manifestă semne de boală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: maladif (DEX ’09).
Cum se pronunță: maladie
MALADIE, maladii, substantiv feminin: Alterare de natură organică sau funcţională a stării normale a unui organism (uman sau animal); boală; afecţiune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: maladie (DEX ’09).
Cum se pronunță: malac
MALAC, -Ă, malaci, -ce, substantiv masculin 1. Pui de bivol; 2. (derp. rar) Om gras şi greoi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: malak (DEX ’09).
Cum se pronunță: mala
MALA, malale, substantiv feminin: (reg.) Unealtă constând dintr-o placă de lemn cu mâner, folosită de zidari pentru întinderea şi nivelarea tencuielii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: mala (DEX ’09).
Cum se pronunță: mal
MAL, maluri, substantiv neutru 1. Margine de pământ de-a lungul unei ape; 2. Loc aflat în imediata apropiere a unei ape. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: majoritate
MAJORITATE, majorități, substantiv feminin: Parte sau număr major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezintă numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: majorité (DEX ’09).

