M

MAJORITAR, -Ă, majoritari, -re, adjectiv: Care aparţine majorităţii; care întruneşte majoritatea; susţinut de majoritate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: majoritaire (DEX ’09).

MAJORDOM, majordomi, substantiv masculin 1. Persoană responsabilă de administrarea palatului regal sau princiar; 2. Şef al personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor bogătaşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: majordome; limba germană: Majordom (DEX ’09).

MAJORAT, substantiv neutru 1. Vârstă la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile şi politice, devenind totodată responsabilă de acţiunile sale în faţa legii; 2. Situaţie a unei persoane majore. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: majorat (DEX ’09).

MAJOR, -Ă, majori, -e, adjectiv 1. (despre persoane) Care a atins vârsta majoratului; 2. Care se caracterizează prin importanţă deosebită; foarte important. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: majeur, major; limba latină: major (DEX ’09).

MAJOLICĂ, substantiv feminin 1. Produs ceramic poros, smălţuit, din care sunt confecţionate obiecte de uz casnic; faianţă; 2. Obiect confecţionat din acest produs; 3. Faianţă italiană din timpul Renaşterii, cu smalţ metalic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: majolique (DEX ’09).

MAJARCĂ, substantiv feminin (pop.) 1. Varietate de viţă de vie, având struguri cu boabe mari verzui-ruginii; 2. Vin de calitate superioară produs din acest soi de struguri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

A MAJORA, majorez, verb: (preţuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: majorer (DEX ’09).

MALEFIC, -Ă, malefici, -ce, adjectiv: Care are o influenţă nefastă, fatală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: maléfique (DEX ’09).

MALEDICȚIUNE, maledicțiuni, substantiv feminin: Întâmplare nefastă care aduce durere şi nenorocire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: blestem, imprecație, ocară (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: malédiction (DEX ’09).

MALEABILITATE, substantiv feminin 1. Caracter maleabil; 2. (fig.) Uşurinţă de adaptare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: adaptabilitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: malléabilité (DEX ’09).