MALEABIL, -Ă, maleabili, -e, adjectiv 1. (despre metale) Care poate fi transformat în foi subţiri prin forjare sau laminare; 2. Care poate fi modelat cu facilitate; în stare să fie prelucrat uşor; 3. (despre persoane) Care se adaptează uşor la situaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) modelabil, adaptabil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]
M
Cum se pronunță: maldăr
MALDĂR, maldăre, substantiv neutru 1. Mănunchi, snop de coceni, de stuf, de nuiele sau de crengi; 2. Grămadă mare de obiecte omogene; morman. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grămadă, teanc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: malaxor
MALAXOR, malaxoare, substantiv neutru: Maşină cu care se execută operaţii de malaxare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: malaxeur (DEX ’09).
Cum se pronunță: malarie
MALARIE, substantiv feminin: Boală infecţioasă, provocată de agenţii patogeni introduşi în organism prin înţepătura ţânţarului anofel şi manifestată prin temperatură înaltă şi frisoane repetate la intervale regulate; friguri; paludism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană, limba franceză: malaria (DEX ’09).
Cum se pronunță: majusculă
MAJUSCULĂ, majuscule, substantiv feminin: (Literă sau caracter) care diferă de celelalte prin formă şi mărime şi care se foloseşte pentru a scrie iniţiala numelor proprii sau ale cuvintelor cu care începe o frază; literă mare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: majuscule (DEX ’09).
Cum se pronunță: a maleabiliza
A MALEABILIZA, maleabilizez, verb: (materiale) A face maleabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: maleabil + suf. -iza (DEX ’09).
Cum se pronunță: a malaxa
A MALAXA, malaxez, verb: (materiale granulare, pulverulente, vâscoase etc.) A frământa sau a mărunţi pentru a obţine o masă omogenă (şi moale). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: malaxer (DEX ’09).
Cum se pronunță: mahmureală
MAHMUREALĂ, mahmureli, substantiv feminin: Stare a celui mahmur. Sursa: DEX ’09 Etimologie: mahmur + suf. -eală (DEX ’09).
Cum se pronunță: mahmur II
MAHMUR, substantiv neutru: (înv., reg.) Dispoziție, bună sau rea, a cuiva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: mahmur (DEX ’09).
Cum se pronunță: mahmur I
MAHMUR, -Ă, mahmuri, -re, adjectiv 1. Care este buimac de beţie sau de somn; în stare de indispoziţie provocată de beţie sau de nesomn; 2. (pop.) Care se află într-o stare de indispoziţie sufletească; lipsit de buna dispoziţie; posomorât; supărat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: mahmur (DEX ’09).
