PANTEON, panteonuri, substantiv neutru – 1. (în antichitatea greacă și romană) Templu consacrat tuturor zeilor. 2. Criptă monumentală închinată memoriei oamenilor iluștri ai unei națiuni. 3. fig. Ansamblu de personalități celebre dintr-o țară. (Sil. -te-on)
Sursă: NODEX (2002)
Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panthéon”
