A REPETA, repet, verb 1. A face să se repete; 2. A enunţa a doua oară (sau de mai multe ori); 3. (roluri, lecţii etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa în memorie); 4. (anul de învăţământ) A urma încă o dată (nefiind promovat). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv. și reg.) a […]
R
Cum se pronunță: a repera
A REPERA, reperez, verb 1. (poziţii, puncte etc.) A determina cu ajutorul unui reper; 2. A marca prin repere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: repérer (DEX ’09).
Cum se pronunță: a regiza
A REGIZA, regizez, verb 1. (spectacole) A organiza şi a conduce (în calitate de regizor); a pune în scenă; 2. fig. (acţiuni, operaţii ostile etc.) A organiza pe ascuns; a pune la cale din umbră; a unelti; a urzi; a ţese. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a înscena, a monta (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din regizor […]
Cum se pronunță: retoroman
RETOROMAN, -Ă, retoromani, -e, I. substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte din populaţia de bază a regiunii alpine din sud-estul Elveţiei şi din nord-estul Italiei; II. adjectiv: Care aparţine retoromanilor; de retoroman. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (adj.) ladin (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rhéto-roman (DEX ’09).
Cum se pronunță: retorism
RETORISM, substantiv neutru 1. Caracter retoric; 2. Abuz de elemente retorice; elocvenţă afectată; exces de cuvinte bombastice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: afectare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din retoric (DEX ’09).
Cum se pronunță: retorică
RETORICĂ, substantiv feminin 1. Arta de a vorbi frumos şi convingător; oratorie; elocvenţă; 2. Ramură a ştiinţei limbii care se ocupă cu studiul acestei arte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: elocvență, oratorie, (înv.) limbuție, ritorie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: ritoriki; limba latină: rhetorica; limba franceză: rhétorique (DEX ’09).
Cum se pronunță: retor
RETOR, retori, substantiv masculin 1. (în antichitatea greco-romană) Profesor de retorică; 2. (înv.) Persoană care putea ţine un discurs în public, făcând uz de un stil elevat; orator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: rítor, limba latină: rhetor, -oris (DEX ’09).
Cum se pronunță: retoric
RETORIC, -Ă, retorici, -ce, adjectiv1. Care ţine de retorică; propriu retoricii; 2. (despre stil, exprimare etc.) Care abundă în fraze şi figuri nefireşti. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) retoricesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: rhetoricus; limba franceză: rhétorique (DEX ’09).
Cum se pronunță: retinită
RETINITĂ, retinite, substantiv feminin: Stare patologică constând în inflamarea retinei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rétinite (DEX ’09).
Cum se pronunță: retină
RETINĂ, retine, substantiv feminin: Membrană subţire şi transparentă a globului ocular pe care se formează imaginea vizuală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rétine (DEX ’09).
