R

RESTRICTIV, -Ă, restrictivi, -e, adjectiv: Care ţine de restricţii; propriu restricţiilor; menit să limiteze. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) îngrăditor, delimitativ, delimitator, limitativ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: restrictif (DEX ’09).

RESTRICȚIE, restricții, substantiv feminin: Măsură de restrângere a unui drept sau a unei libertăţi; îngrădire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: restrângere, (fig.) îngrădire, limită, (rar) mărginire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: restriction; limba latină: restrictio, -onis (DEX ’09).

RESTITUTORIU, -E, restitutorii, adjectiv: jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: restitutorius; limba franceză: restitutoire (DEX ’09).

RESTEU, resteie, substantiv neutru: Fiecare dintre cele două bare cu care se închid părţile laterale ale jugului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: retevei, scurtătură, spetează (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

RESTAURATOR, -OARE, restauratori, -oare, substantiv masculin și feminin: Specialist în restaurarea operelor de artă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: restaurateur; limba latină: restaurator, -oris (DEX ’09).

RESTAURAȚIE, restaurații, substantiv feminin 1. Acțiunea de a restaura; 2. Perioadă istorică caracterizată prin readucerea pe tron a unor dinastii detronate; 3. (în sec. XIX) Stil în arta franceză caracterizat prin linii curbate, forme rotunjite, ornamente pline de graţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: restaurare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: restauration; limba […]

RESTAURANT, restaurante, substantiv neutru: Local de alimentaţie publică de categorie superioară. Sursa: DEX ’09 Sinonime: local, (înv.) restaurație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: restaurant (DEX ’09).

RESTANȚIER, -Ă, restanțieri, -e, adjectiv (și substantiv): Care are o restanţă; cu restanţe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: restanţă + suf. -ier (DEX ’09).

RESTANȚĂ, restanțe, substantiv feminin 1. Datorie neachitată la timp; 2. Lucrare realizată cu întârziere; 3. Examen care nu a fost susţinut în termen. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rest, (înv. și reg.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur, diferență (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: restanza; limba latină: restantia (DEX ’09).

RESTANT, -Ă, restanți, -te, adjectiv 1. Care se află în restanţă; rămas în urmă; 2. (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. Sursa: DEX ’09 Sinonime: întârziat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: restant; limba germană: restant (DEX ’09).