RABLĂ, rable, substantiv feminin: 1. Lucru vechi şi deteriorat; hleab; 2. (fig.) Animal bătrân şi fără putere; gloabă; 3. (fig.) (peiorativ) Om bătrân şi sleit de puteri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vechitură, gloabă, mârțoagă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: hrăbla ( DEX ’09).
R
Cum se pronunță: rabiț
RABIȚ, substantiv neutru: Reţea de sârmă folosită ca suport la fixarea tencuielii pe unele materiale (lemn, metal etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Rabitz (DEX ’09).
Cum se pronunță: rabinat
RABINAT, substantiv neutru: 1. Funcţie de rabin; 2. Durată de timp în care un rabin îşi exercită funcţia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rabbinat; limba germană: Rabbinat (DEX ’09).
Cum se pronunță: rabin
RABIN, rabini, substantiv masculin: Şef religios al comunităţilor de evrei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) haham, sacerdot (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză: rabin; limba germană: Rabbiner (DEX ’09).
Cum se pronunță: rabie
RABIE, rabii, substantiv feminin: Boală acută provocată de o infecţie virotică, frecventă la animale (câini, lupi, pisici etc.), transmisibilă şi omului, care se manifestă prin accese nervoase puternice, urmate de paralizie şi apoi de moarte; turbare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: rabia (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se rablagi
A SE RABLAGI, mă rablagesc, verb 1. fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuinţare excesivă; a se hârbui; a se uza; 2. fam. (despre persoane) A-şi pierde vigoarea fizică şi/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: degrada, deteriora, învechi, strica […]
Cum se pronunță: radicalist
RADICALIST, -Ă, radicaliști, -ste, substantiv masculin și feminin: Adept al radicalismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: radical + suf. -ist (DEX ’09).
Cum se pronunță: radicalism
RADICALISM, substantiv neutru: Ansamblu de concepţii care preconizează şi practică metode radicale în soluţionarea unor probleme politice, sociale, economice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: radicalitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radicalisme; limba germană: Radikalismus (DEX ’09).
Cum se pronunță: radical II
RADICAL, radicali, substantiv masculin 1. (mat.) Număr care, ridicat la o anumită putere, dă numărul dat; rădăcină; 2. (mat.) Simbol care indică operaţia de extragere a rădăcinii; 3. (chim.) Grup de atomi care se comportă în reacţiile chimice ca un element unic, fără a se modifica; 4. (lingv.) Parte a unui cuvânt. Sursa: DEX ’09 […]
Cum se pronunță: radical
RADICAL, -Ă, radicali, -e, adjectiv I. 1. Care ţine de esenţa lucrurilor sau a fenomenelor; de bază; fundamental; esenţial; 2. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care ţine de radicalism; propriu radicalismului; II. (despre legume, spini etc.) Care creşte de la rădăcină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radical, limba germană: Radikal […]
