ROMANIȚĂ, romanițe, substantiv feminin 1. Plantă erbacee anuală, cu frunze alterne divizate şi cu flori aromate, albe pe margini şi galbene în centru, folosită în medicină; muşeţel; 2. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: granat, mușețel, spilcuță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: roman + suf. -iţă (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: romanistică
ROMANISTICĂ, substantiv feminin: Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice; lingvistică romanică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Romanistik (DEX ’09).
Cum se pronunță: romanist
ROMANIST, -Ă, romaniști, -ste, substantiv masculin și feminin 1. Specialist în romanistică; 2. Jurist specializat în dreptul roman. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: romaniste; limba germană: Romanist (DEX ’09).
Cum se pronunță: romanic
ROMANIC, -Ă, romanici, -e, adjectiv 1. (despre persoane) Care se trage din romani; descendent din romani; 2. (despre limbi) Care are la bază limba latină; care provine din limba latină; 3. Care studiază limbile, literaturile şi culturile neolatine. Sursa: DEX ’09 Sinonime: neolatin (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: romanico; limba germană: […]
Cum se pronunță: romanesc
ROMANESC, -Ă, romanești, adjectiv (livr.) 1. Care ţine de romane; propriu romanului; 2. (despre fapte, idei, întâmplări etc.) Care poate fi descris într-un roman. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fantezist, imaginar, născocit, plăsmuit, roman (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: romanesque (DEX ’09).
Cum se pronunță: romancier
ROMANCIER, -Ă, romancieri, -e, substantiv masculin și feminin: Autor de romane. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: romancier (DEX ’09).
Cum se pronunță: romancero
ROMANCERO [pr.: romanséro], substantiv neutru (în Spania medievală) 1. Culegere de poeme epice în care se tratau teme eroice; 2. Lucrare poetică inclusă într-o astfel de culegere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba spaniolă: romancero (DEX ’09).
Cum se pronunță: roman II
ROMAN, -Ă, romani, -e, I. substantiv masculin și feminin 1. (ist.) Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Imperiului Roman; 2. Locuitor al Romei; II. adjectiv 1. (ist.) Care aparţinea Imperiului Roman sau populaţiei lui; din Imperiul Roman; 2. Care aparţine Romei; din Roma. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) râmlean, rumân, râmlenesc, romaicesc, […]
Cum se pronunță: rom
ROM, romuri, substantiv neutru: Băutură alcoolică tare obţinută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esenţă şi colorată cu caramel. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (arg.) motorină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rhum; limba germană: Rum (DEX ’09).
Cum se pronunță: rom II
ROM, -Ă, romi, -e, substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viaţă seminomadă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: țigan (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba țigănească: rom (DEX ’09).
