A (SE) ROMÂNIZA, (mă) românizez, verb 1. A face să se românizeze; 2. A adopta limba, cultura şi obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv. și reg.) a (se) români (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: român + suf. -iza (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: a romanța
A ROMANȚA, romanțez, verb: (vieţile unor persoane, fapte istorice etc.) A descrie în formă de roman. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: romanzare; limba franceză: romancer (DEX ’09).
Cum se pronunță: românește
ROMÂNEȘTE, adverb 1. În felul românilor; ca românii; 2. În limba română. Sursa: DEX ’09 Etimologie: român + suf. -eşte (DEX ’09).
Cum se pronunță: românesc
ROMÂNESC, -EASCĂ, românești, adjectiv: Care este caracteristic pentru români; de român. Sursa: DEX ’09 Sinonime: român, ortodox (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: român + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: româncă
ROMÂNCĂ, românce, substantiv feminin: Femeie care face parte din populaţia de bază a României sau este originară din România. Sursa: DEX ’09 Sinonime: săteancă, țărancă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: român + suf. -că (DEX ’09).
Cum se pronunță: română
ROMÂNĂ, substantiv feminin: (mai ales articulat) Limbă vorbită de români. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (lingv.) (înv.) românie, română comună = protoromână, străromână (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: romanus (DEX ’09).
Cum se pronunță: roman
ROMAN, romane, substantiv neutru 1. Specie a genului epic în proză (mai rar în versuri), de proporţii mari, cu acţiune complexă, pe mai multe planuri, la care participă un număr mare de personaje; 2. (pop.) Aventură amoroasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: roman (DEX ’09).
Cum se pronunță: rolfim
ROLFILM, rolfilme, substantiv feminin: Peliculă fotografică înfăşurată pe un mosor cu ax subţire ambalată şi introdusă la aparatele fotografice de format mic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Rollfilm (DEX ’09).
Cum se pronunță: rolă
ROLĂ, role, substantiv feminin 1. Piesă cilindrică care se roteşte în jurul unui ax, folosită la mecanismele sau la dispozitivele care necesită rulare; 2. Unealtă în formă de cilindru, având diferite întrebuinţări (la netezirea unei suprafeţe, la imprimarea unui desen pe hârtie etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Rolle (DEX ’09).
Cum se pronunță: rol
ROL, roluri, substantiv neutru 1. Parte dintr-o reprezentaţie, interpretată de un artist; 2. Prezentare pe scenă a unui personaj dintr-o operă artistică (teatrală, cinematografică etc.); 3. Atribuţie pe care o are cineva sau ceva în cadrul unei acțiuni. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) parte, partitură, personaj, funcție, atribuție, menire, scop (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt […]
