R

ROȘCOV, roșcovi, substantiv masculin: Arbore exotic, cu tulpina scundă, cu frunze compuse şi cu fructe lungi, în formă de păstăi, comestibile. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) carub (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: rozkov (DEX ’09).

ROȘCAT, -Ă, roșcați, -te, adjectiv: (şi substantiv) În care predomină culoarea roşiatică; roşcovan. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cărămiziu, roșiatic, (livr.) bric, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic, arămiu, roșcovan, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț, roib, (reg.) roibat, frez, trandafiriu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: roşu + suf. -at (DEX ’09).

ROSTRU, rostruri, substantiv neutru 1. (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe; 2. Prelungire cartilaginoasă a botului unor peşti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: rostrum; limba franceză: rostre (DEX ’09).

ROSTRAL, -Ă, rostrali, -e, adjectiv (despre obiecte de arhitectură) 1. Care este împodobit cu ornamente reprezentând prore de corăbii; 2. Care are forma unei corăbii antice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rostral; limba latină: rostralis (DEX ’09).

ROSTOPASCĂ, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate şi cu flori galbene-aurii, care conţine un suc otrăvitor, întrebuinţat în medicină; negelariţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) negelariță, (reg.) alândurișe (plural), gălbinare, lăptiugă, măselariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scânteiță, tătărcele (plural), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, […]

ROSTOGOL, substantiv masculin: Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase şi flori albe, care creşte prin locuri uscate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: scai, scaiete, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului (Sursă: Sinonime 20020). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

ROSTOGOL, rostogoluri, substantiv neutru 1. Mişcare de rotire în jurul axei proprii; 2. Pantă înclinată într-o mină, care serveşte la transportarea materialului extras prin rostogolire sau prin alunecare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

ROST, rosturi, substantiv neutru 1. Destinaţie a unui lucru în funcţie de utilitatea lui; noimă; sens; 2. Bază raţională care justifică existenţa unui lucru sau realizarea unei acţiuni. Sursa: DEX ’09 Sinonime: semnificație, justificare, rațiune, socoteală, (înv. și reg.) șart, rânduială, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod, situație, ordine, organizare, menire, scop (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]

ROSHAR, substantiv neutru: Păr din coama sau din coada cailor, folosit în tapiţărie sau la confecţionarea unor ţesături. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Roshaar (DEX ’09).

ROSBRAT, rosbraturi, substantiv neutru: Mâncare pregătită din carne de vită friptă înăbuşit cu multă ceapă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Rostbraten (DEX ’09).