A RONȚĂI, ronțăi, verb: (alimente tari sau uscate) A mânca, sfărâmând cu dinţii şi producând un zgomot caracteristic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a crănțăi, a crănțăni (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: ronţ + suf. -ăi (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: ridicol II
RIDICOL, -Ă, ridicoli, e, adjectiv 1. Care provoacă râsul; în stare să stârnească râsul; caraghios; rizibil; 2. (despre sume, cantităţi etc.) Care este foarte scăzut; foarte mic; neînsemnat; derizoriu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: buf, comic, rizibil, caraghios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: ridicolo; limba franceză: ridicule; limba latină: ridiculis (DEX ’09).
Cum se pronunță: ridicol
RIDICOL, substantiv neutru: Motiv care provoacă râsul; aspect caraghios. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) ridiculitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: ridicolo; limba franceză: ridicule; limba latină: ridiculis (DEX ’09).
Cum se pronunță: ridichioară
RIDICHIOARĂ, ridichioare, substantiv feminin: (diminutiv de la ridiche) Plantă erbacee necultivată, cu tulpina erectă, înaltă şi ramificată, cu frunze inegal dinţaţe şi cu flori galbene; rapiţă sălbatică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ridiche + suf. -ioară (DEX ’09).
Cum se pronunță: ridiche
RIDICHE, ridichi, substantiv feminin 1. Plantă erbacee legumicolă, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivată pentru rădăcina ei comestibilă; 2. Rădăcina acestei plante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: radicula (DEX ’09).
Cum se pronunță: ridicătură
RIDICĂTURĂ, ridicături, substantiv feminin: Parte mai ridicată; proeminenţă; convexitate; protuberanţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a se ridica + suf. -ătura (DEX ’09).
Cum se pronunță: ridicător
RIDICĂTOR, ridicătoare, substantiv neutru: (la combine) Mecanism folosit la ridicarea şi adunarea plantelor căzute sau a celor tăiate în timpul recoltării. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ridica + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: ridicata
RIDICATA, substantiv feminin articulat: Cu ridicata = în cantitate mare; angro. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din ridicat (DEX ’09).
Cum se pronunță: rid
RID, riduri, substantiv neutru: (mai ales la plural) Încreţitură pe suprafaţa pielii (mai ales pe faţă); creţ; zbârcitură; cută; dungă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ride (DEX ’09).
Cum se pronunță: rictus
RICTUS, rictusuri, substantiv neutru 1. Contracţie a muşchilor feţei (caracteristică pentru unele boli ale sistemului nervos), care dă impresia unui râs nefiresc; 2. Grimasă a feţei, provocată de un râs silit. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grimasă, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură. (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză, limba latină: rictus (DEX ’09).
