RICȘĂ, ricșe, substantiv feminin: (în unele ţări din Orient) Cărucior cu două roţi, tras de un bărbat, folosit pentru transportul de pasageri sau de încărcături. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: ricksha; limba germană: Rikscha (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: ricoșeu
RICOȘEU, ricoșeuri, substantiv neutru 1. Acțiunea de a ricoșa; 2. (fig.) Consecinţă indirectă a unei acţiuni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ricochet; limba germană: Rikoschett (DEX ’09).
Cum se pronunță: ricină
RICINĂ, ricine, substantiv feminin: Substanţă toxică aflată în seminţele ricinului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ricin + suf. -ă (DEX ’09).
Cum se pronunță: ricin
RICIN, ricini, substantiv masculin: Plantă erbacee, cu frunze mari, palmate, şi cu flori roşietice, cultivată pentru fructul sub formă de capsulă care conţine seminţe bogate în ulei, folosit în medicină şi în industrie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ricinus; limba germană: Rizinus (DEX ’09).
Cum se pronunță: ricercar
RICERCAR, substantiv neutru: Compoziţie muzicală polifonică, alcătuită din mai multe secţiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: ricercare (DEX ’09).
Cum se pronunță: rezumător
REZUMĂTOR, -OARE, rezumători, -oare, adjectiv (și substantiv): (rar) Care rezumă; care face un rezumat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: concentrat, concis, laconic, lapidar, rezumativ, scurt, sintetic, succint, sumar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a rezuma + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: rezumativ II
REZUMATIV, -Ă, rezumativi, -e, adjectiv: Care reprezintă un rezumat; sub formă de rezumat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sintetic, recapitulativ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a rezuma (DEX ’09).
Cum se pronunță: rezumativ
REZUMATIV, adverb: În formă de rezumat; pe scurt; sumar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a rezuma (DEX ’09).
Cum se pronunță: revoltător II
REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adjectiv: Care provoacă revoltă; în stare să revolte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) revolta + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: revoltător
REVOLTĂTOR, adverb 1. Într-un mod care provoacă revoltă; 2. (urmat de prepoziţia de, precedând adjective sau adverbe) În mare măsură; foarte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a (se) revolta + suf. -ător (DEX ’09).
