R

RUGINĂ, rugini, substantiv feminin 1. Substanţă brună-roşcată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării; 2. (fig.) Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă; 3. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a […]

A SE RUINA, mă ruinez, verb 1. (despre construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma; a se distruge; 2. fig. (despre persoane) A-şi pierde averea; a deveni sărac; a sărăci; a se distruge. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. […]

A SE RUGINI, se ruginește, verb: pop. (despre concepţii, idei etc.) A nu mai fi actual; a se perima. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rugină (DEX ’09).

A RUJA, rujez, verb: (buzele) A da cu ruj. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din ruj (DEX ’09).

A RUINA, ruinez, verb: A face să se ruineze. Sursa: DEX ’09 Sinonime: distruge, nenoroci, prăpădi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ruinare; limba franceză: ruiner (DEX ’09).

A RUGINI, ruginește, verb 1. (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugină; a se oxida; 2. (despre plante) A fi atacat de rugină; 3. fig. (despre vegetaţia de toamnă) A căpăta o culoare asemănătoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roşcat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rugină (DEX ’09).

RUBAIAT, rubaiate, substantiv feminin: (în Persia) Poezie lirică cu caracter filozofic meditativ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rubáiyyat (DEX ’09).

ROZMARIN, rozmarini, substantiv masculin 1. Arbust mic cu miros plăcut, cu tulpina erectă, cu frunze aciculare, persistente, şi cu flori divers colorate, cultivat ca plantă decorativă sau folosit în medicină şi în industria parfumurilor; 2. Soi de măr tomnatic, cu fructe de culoare galbenă, plăcute la gust. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

ROZETĂ, rozete, substantiv feminin 1. Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, cu frunze mari, alungite şi cu flori mărunte, aromate, de culoare galbenă-aurie, dispuse în ciorchini terminali; rezedă; 2. Floare a acestei plante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rosette (DEX ’09).

ROZETĂ, rozete, substantiv feminin 1. (în artele plastice) Ornament decorativ circular care aminteşte de un trandafir; 2. (arhit.) rozasă; 3. Obiect de podoabă care aminteşte de un trandafir (aplicat pe o rochie, pe o pălărie, pe încâlţăminte etc.); 4. (tehn.) Armătură sau guler original al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau […]