R

A SE RUGA, mă rog, verb 1. A solicita manifestând un interes personal deosebit; 2. (în credinţele religioase) A face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) a se închina, (reg.) a (se) sineca (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: rogare (DEX ’09).

RUJALINĂ, rujaline, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina erectă şi înaltă, cu frunze zbârcite şi dinţate, cu flori purpurii; nalbă-de-grădină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rujă (DEX ’09).

RUJĂ, ruje, substantiv feminin 1. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă şi înaltă, cu frunze alungite, cărnoase şi cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflo-rescenţe; 2. (pop.) Trandafir sălbatic; măceş; rug; răsură; 3. (fig. pop.) Culoare roşie a feţei; roşeaţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă (Sursă: Sinonime […]

RUJ, rujuri, substantiv neutru: Produs cosmetic folosit pentru vopsitul buzelor; roşu de buze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rouge (DEX ’09).

RUINĂTOR, -OARE, ruinători, -oare, adjectiv: (şi fig.) Care ruinează. Sursa: DEX ’09 Sinonime: distrugător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ruina + suf. -ător (DEX ’09).

RUINĂ, ruine, substantiv feminin 1. Rămăşiţă de clădire dărâmată; dărâmătură; 2. (fig.) Pierdere a averii sau a sănătăţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ruina; limba franceză: ruine (DEX ’09).

RUGOZITATE, rugozități, substantiv feminin 1. Caracter rugos; 2. Mică neregularitate apărută pe suprafaţa unui obiect. Sursa: DEX ’09 Sinonime: asperitate, aspreală, asprime (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rugosité (DEX ’09).

RUGOS, -OASĂ, rugoși, -oase, adjectiv: pop. (despre suprafaţa unor corpuri solide) Care prezintă neregularităţi; aspru (la pipăit). Sursa: DEX ’09 Sinonime: aspru, granulos, grunjos, grunzuros, scorțos, zgrunțuros (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rugueux (DEX ’09).

RUGINIU, -E, ruginii, adjectiv: Care este de culoarea ruginii; brun-roşcat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rugină + suf. -iu (DEX ’09).

RUGINARE, ruginări, substantiv feminin: Arbust otrăvitor cu frunze persistente şi cu flori albe sau roşiatice, dispuse în raceme. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rugină (DEX ’09).