A RECALCULA, recalculez, verb: A calcula din nou. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a calcula (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: a rebuta
A REBUTA, rebutez, verb: (produse) A trece la rebuturi; a considera ca necorespunzător cerinţelor stabilite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rebuter (DEX ’09).
Cum se pronunță: a râvni
A RÂVNI, râvnesc, verb 1. A dori ceva cu ardoare; a jindui; a pofti; 2. A dori acapararea unor bunuri străine. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ahtia, dori, a jindui, a tânji, lăcomi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: rivinovati (DEX ’09).
Cum se pronunță: recalcitranță
RECALCITRANȚĂ, recalcitranțe, substantiv feminin: Caracter recalcitrant; indisciplină; încăpăţânare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: indisciplină, încăpățânare, îndărătnicie, neascultare, nedisciplină, nesupunere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récalcitrance (DEX ’09).
Cum se pronunță: a râura
A RÂURA, râurează, verb 1. A curge fără încetare şi din abundenţă, ca un râu; 2. (fig.) A se asemăna cu valurile unui râu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a curge, a undui (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din râu (DEX ’09).
Cum se pronunță: rățușcă
RĂȚUȘCĂ, rățuște, substantiv feminin: (diminutiv de la raţă) Joc de copii constând în aruncarea unei pietricele în apă în asa fel, încât aceasta, înainte de a se scufunda, să facă mai multe sărituri pe suprafaţa ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: raţă + suf. -uşcă (DEX ’09).
Cum se pronunță: rău
RĂU, -EA, răi, –ele, adjectiv 1. Care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive; 2. Care nu are calitățile proprii destinației, menirii, rolului său; 3. Despre meseriași, artiști etc.: incapabil, nepriceput, neîndemânatic; 4. Despre vreme: nefavorabil, urât. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reus (DEX ’09).
Cum se pronunță: rău II
RĂU, rele, substantiv neutru 1. Calitate care întruchipează tot ce este negativ; 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reus (DEX ’09).
Cum se pronunță: răufăcător
RĂUFĂCĂTOR, -OARE, răufăcători, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care face rău, care încalcă normele şi legile; făcător de rele; infractor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rău + făcător (DEX ’09).
Cum se pronunță: răutăcios
RĂUTĂCIOS, -OASĂ, răutăcioși, -oase, adjectiv 1. Care este predispus să facă răutăţi; plin de răutate; 2. Care vădeşte răutate; maliţios; caustic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) malițios, (pop.) rânzos, (reg.) roangheș, (înv.) malign, sarcastic, (livr.) malițios, (fig.) veninos, dușmănos, morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: răutate + suf. -ios (DEX ’09).
