R

RĂSCULAT, -Ă, răsculați, -te, adjectiv (și substantiv): Care s-a ridicat împotriva unei oprimări, a unei nedreptăţi; răzvrătit; rebel. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) răscula (DEX ’09).

RĂSCRUCE, răscruci, substantiv feminin 1. Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răspântie; încrucişare; 2. (fig.) Moment crucial în viaţa cuiva; răspântie; 3. Obiect în formă de cruce sau așezat în cruce. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răspântie, (fig.) cotitură, răspântie, cruce, (la plural) aripi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: răs- + cruce (DEX ’09).

RĂSCOAGE, substantiv feminin: Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, cilindrică, cu frunze moi, lanceolate şi cu flori mari, purpurii sau albe; zburătoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.: Chamaenerion angustifolium) (reg.) răchițică, zburătoare, iarba-sfântului-Ioan (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

RĂSĂRITOR, -OARE, răsăritori, -oare, adjectiv: (despre aştri) Care răsare; care este în curs de a răsări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răsări + suf. -tor (DEX ’09).

RĂSĂRITEAN, -Ă, răsăsriteni, –ene, I. adjectiv 1. (în opoziţie cu apusean) Care se află la răsărit; estic; 2. Care este caracteristic pentru răsărit; din răsărit; din orient; oriental; estic. II. substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte din populaţia de bază a unei ţări sau regiuni din răsărit sau este originară din această ţară […]

RĂSĂRITĂ, răsărite, substantiv feminin (reg.) 1. Plantă erbacee oleaginoasă, cu tulpina înaltă, cu flori mari, galbene, cultivată pentru seminţele ei, din care se extrage ulei comestibil; floarea-soarelui; 2. (colectiv) Seminţele acestei plante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a răsări (DEX ’09).

RĂSĂRIT, -Ă, răsăriți, -te, adjectiv 1. v. a răsări; 2. Care este mai de seamă, mai important. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a răsări (DEX ’09).

RĂSĂRIT, răsărituri, substantiv neutru 1. Parte a orizontului de unde răsare Soarele; est; 2. Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului; est; 3. Spaţiu geografic aflat în direcţia acestui punct cardinal; orient; est; 4. Moment când răsare Soarele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a răsări (DEX ’09).

A SE RĂSPÂNDI, se răspândește, verb 1. (despre lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spaţii tot mai largi; a se propaga; a se difuza; 2. (despre idei, realizări, publicaţii, ştiri etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se propaga. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

A SE RĂSFRÂNGE, se răsfrâng, verb 1. A-şi manifesta efectele; a avea urmări; a se resimţi; 2. (rar) A-şi proiecta imaginea pe o suprafaţă făcând-o să se reflecte; 3. (despre stări, acţiuni etc.) A-şi găsi expresia; a se oglindi; a se reflecta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răs- + a se frânge (DEX ’09).