RĂUTATE, răutăți, substantiv feminin 1. Trăsătură de caracter a omului rău; pornirea de a face rău altora; 2. Acţiune prin care se face cuiva un rău; 3. (fig.) Persoană rea. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) maliție, malițiozitate, (înv. și reg.) răime, răință, (reg.) zăcășeală, zăcășie, (înv.) răire, (fig.) fiere, venin, belea, bucluc, cusur, dandana, defect, […]
R
Cum se pronunță: răuvoitor
RĂUVOITOR, -OARE, răuvoitori, -oare, adjectiv: (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte rea-voinţă; care voieşte cuiva rău. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rău + voitor (DEX ’09).
Cum se pronunță: răvaș
RĂVAȘ, răvașe, substantiv neutru 1. (reg.) Crestătură de răboj; 2. (pop.) Comunicare scrisă şi trimisă cuiva; scrisoare; epistolă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: act, adeverință, bilet, cerere, chitanță, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, izvor, înscris, mărturie, pașaport, petiție, piesă, răboj, recipisă, scrisoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: rovás (DEX ’09).
Cum se pronunță: răzătoare
RĂZĂTOARE, răzători, substantiv feminin 1. Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzuitor; 2. Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea într-o casă, de care se rade noroiul de pe încălţăminte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răzuitoare, (Transilv. și Ban.) răzălău (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]
Cum se pronunță: răzătură
RĂZĂTURĂ, răzături, substantiv feminin 1. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; 2. Ştersătură făcută cu guma pe hârtie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rade + suf. -ătură (DEX ’09).
Cum se pronunță: răspăr
RĂSPĂR, substantiv neutru: (rar) răfuială. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răs- + păr (DEX ’09).
Cum se pronunță: răspândit
RĂSPÂNDIT, -Ă, răspândiți, -te, adjectiv 1. revărsat, întins; 2. cunoscut, frecvent, obișnuit Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) răspândi (DEX ’09).
Cum se pronunță: răsfug
RĂSFUG, substantiv neutru 1. Boală contagioasă a unor animale (oi, capre), care se manifestă prin inflamarea ugerului; 2. (pop.) Boală contagioasă a unor animale (transmisibilă şi omului), care se manifestă prin leziuni pulmonare, gastro-intestinale şi cutanate; antrax; 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori […]
Cum se pronunță: răscunoscut
RĂSCUNOSCUT, -Ă, răscunoscuți, -te, adjectiv: Care este cunoscut de toată lumea; foarte cunoscut; arhicunoscut. Sursa: DEX ’09 Sinonime: arhicunoscut, banal, depășit, notoriu, proverbial, știut, vechi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: răs- + cunoscut (DEX ’09).
Cum se pronunță: răsculător
RĂSCULĂTOR, răsculători, substantiv masculin: (înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a se răscula + suf. -ator (DEX ’09).
