RĂCOARE, răcori, substantiv feminin 1. Stare atmosferică, care se caracterizează prin temperatura uşor scăzută a aerului; 2. Senzaţie de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere; 3. (la plural) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răcoreală, (reg.) reveneală, fiori (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rece + […]
R
Cum se pronunță: a se răcori
A SE RĂCORI, mă răcoresc, verb 1. (despre substanţe, obiecte, timp etc.) A pierde din căldura iniţială; a deveni mai rece; a se răci; 2. A-şi potoli senzaţia de căldură sau de sete; 3. (fig.) A se uşura sufleteşte (destăinuind cuiva o durere, un gând); a se descărca. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din răcoare (DEX […]
Cum se pronunță: a rezista
A REZISTA, rezist, verb 1. (despre persoane) A manifesta tărie; a nu se lăsa învins; 2. (despre materiale) A nu se modifica sub acţiunea factorilor externi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi, a se ține, a dura, a se păstra, a ține, a (o) duce (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt […]
Cum se pronunță: a răcori
A RĂCORI, răcoresc, verb: A face să se răcorească; a răci. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din răcoare (DEX ’09).
Cum se pronunță: răstoacă
RĂSTOACĂ, răstoace, substantiv feminin 1. Loc puţin adânc în albia unei ape; 2. Braţ de râu abătut din matca lui şi secat cu scopul de a prinde mai uşor peştele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: rastoka (DEX ’09).
Cum se pronunță: răstimp
RĂSTIMP, răstimpuri, substantiv neutru: Perioadă de timp cuprinsă între două momente; interval de timp. Sursa: DEX ’09 Sinonime: perioadă, timp, curs, interval, ceas, oră, durată (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: rastonpu (DEX ’09).
Cum se pronunță: răstignire
RĂSTIGNIRE, răstigniri, substantiv feminin: 1. v. a răstigni; 2. (reg.) Cruce mare cu chipul lui Isus Hristos răstignit, instalată la margine de drum. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a răstigni (DEX ’09).
Cum se pronunță: a răstigni
A RĂSTIGNI, răstignește, verb 1. (un osândit în antichitate) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a crucifica; 2. (fig.) A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: rastengnonti (DEX ’09).
Cum se pronunță: răsteală
RĂSTEALĂ, răsteli, substantiv feminin: (rar) Adresare către cineva cu glas răstit. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) stropșeală, (fam.) rățoială, (fam. rar) rățoitură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a se răsti + suf. -ală (DEX ’09).
Cum se pronunță: răstav
RĂSTAV, răstavuri, substantiv neutru I. (reg.) 1. Fâşie de pământ cultivată cu un singur fel de plante; 2. Fâşie de pământ între două rânduri de semănături; II. Bară metalică dinţată folosită la fixarea formelor tipografice în rame. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
