R

A RĂSCITI, răscitesc, verb: A citi de multe ori. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) a preciti (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: răs- + a citi (DEX ’09).

REZOL, rezoli, substantiv masculin: Răşină sinterică, obţinută prin condensarea unor fenoli cu formaldehida, folosită ca lac izolant în electrotehnică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim.) bachelită A (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résol; limba germană: Resol (DEX ’09).

REZITĂ, rezite, substantiv feminin: Răşină sintetică, obţinută prin condensarea la cald a fenolului cu formaldehida, având diferite întrebuinţări (la fabricarea izolatoarelor electrice, a unor obiecte de uz casnic etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim.) bachelită C (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résite; limba germană: Resit (DEX ’09).

REZISTOR, rezistoare, substantiv neutru: Element de circuit care prezintă o anumită rezistenţă electrică şi este folosit în construcţia reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică şi în electrotehnică; rezistenţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rezistență (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résisteu; limba engleză: resistor (DEX ’09).

REZISTENȚĂ, rezistențe, substantiv feminin 1. Acțiunea de a rezista; 2. Caracter rezistent; durabilitate; trăinicie; 3. Forţă de opunere; împotrivire; 4. Element de circuit care prezintă o anumită rezistenţă electrică şi este folosit în construcţia reostatelor, a aparatelor de încălzire electrice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résistence; limba italiană: resistenza (DEX ’09).

REZISTENT, -Ă, rezistenți, -te, adjectiv 1. (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acţiuni externe; 2. (despre fiinţe) Care suportă (uşor) vicisitudinile vieţii; în stare să treacă peste orice dificultăţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: tare, solid, durabil, puternic, (pop.) pilos, trainic, viabil, persistent, (livr.) peren, indestructibil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résistant; […]

RĂSCOALĂ, răscoale, substantiv feminin 1. Mişcare violentă de protest (a ţăranilor) împotriva asupritorilor; rebeliune; revoltă; 2. (fig.) Manifestare energică împotriva unui fapt; protest. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoșire, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) […]

RĂRUNCHI, rărunchi, substantiv masculin 1. pop. (la om şi la animalele superioare) Organ-pereche al aparatului urinar, situat (simetric) în regiunea lombară; 2. Parte interioară a corpului omenesc considerată ca centru al vitalităţii sau sensibilităţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: boglar, piciorul-cocoșului, rinichi, șale, untișor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: renunculus (DEX ’09).

RĂCOVINĂ, răcovine, substantiv feminin: Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe şi cu fructul o capsulă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scânteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

RĂCOROS, -OASĂ, răcoroși, -oase, adjectiv: Care se caracterizează prin răcoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răcoritor, reavăn, rece, friguros (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: răcoare + suf. -os (DEX ’09).