SCORȚAR, scorțari, substantiv masculine, Pasăre migratoare, insectivoră, de talie mică, cu ciocul în formă de sabie, cu gâtul alb și cu pântecele galben; țiclete.Din lb. latină scortea + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scortea. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: scorpion
SCORPION, scoprioni, substantiv masculine, 1) Animal nevertebrat exotic, asemănător cu păianjenul, având un abdomen mobil, pe a cărui parte inferioară se află glande veninoase. 2) la sing. mai ales art. Constelație din emisfera australă. Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. 3) fig. Persoană perfidă și răutăcioasă. [Sil. -pi-on]. Din fr. scorpion. Etimologie: […]
Cum se pronunță: scorie
SCORIE, scorii, substantiv feminin, 1) Strat negru de oxid format la suprafața unei piese de oțel în timpul încălzirii la temperaturi înalte. 2) geol. Produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. Din fr. scorie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scorie. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scorer I
SCORER I, scoreri, substantiv masculin, 1) Sportiv care marchează cele mai multe goluri pe durata unei competiții; golgheter. 2) Persoană care ține evidența (și afișează ) scorul într-o competiție sportivă. [Monosilabic] Din engl. scorer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză scorer. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scorer II
SCORER II, scorere, substantiv neutru, pl. Panou pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă. [Monosilabic]. Din engl. scorer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză scorer. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scordolea
SCORDOLEA, substantiv feminin, Sos pregătit din nuci presate, cartofi fierți și zdrobiți (sau miez de pâine), la care se adaugă usturoi, zeamă de lămâie (sau oțet) și untdelemn. Din ngr. skordalía. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă skordalía. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scorbutic
SCORBUTIC, scorbutică (~ci, ~ce) 1) Care ține de scorbut; propriu scorbutului. 2) și substantival Care suferă de scorbut. Din lat. scorbuticus, germ. Skorbutisch, fr. scorbutique Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scorbuticus. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scorbut
SCORBUT, scorbuturi, sustantiv neutru, Boală cauzată de lipsa vitaminei C, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților. Din lat. scorbutus, germ. Scorbut, fr. scorbut Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scorbutus. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scorburos
SCORBUROS, scorburoasă, (~oși, ~oase) (despre arbori)adj., Care are (multe) scorburi; boșturos; găunos. Din scorbură (orig. necun) + suf. ~os Etimologie: Cuvânt provenit din cuvântul scorbură, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scop
SCOP, scopuri, substantiv neutru, Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; țel. A urmări un ~. A-și atinge ~ul. Din ngr. skópos, lat. scopus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă skópos. (DEX ’09).
