S

SEARBĂD ~ă, adj., (serbezi, serbede) 1) (despre alimente) Care este fără gust. 2) (despre persoane) Care nu are vlagă; palid la față. 3) fig. Care plictisește; monoton. Din lat. exalbidus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină exalbidus. (DEX ’09)

SEARĂ seri, substantiv feminin, Interval de timp dintre sfârșitul zilei (de când începe să se întunece) și începutul nopții. O ~ de primăvară. Spre (sau înspre, către) ~ pe înserate. De cu ~ a) încă în seara zilei trecute; b) de cum s-a înserat. Bună ~a (sau ~a bună) formulă de salut folosită seara la […]

SEAMĂ, substantiv feminin, I. 1) Fapt divers; chestiune. Dare de ~ raport de activitate. 2) Mod de desfășurare a unei acțiuni; rânduială. A ști ~a la ceva a cunoaște rostul unui lucru; a ști meșteșugul. 3) Cantitate nedeterminată. O ~ de cuvinte. ◊ Peste ~ peste măsură. Fără număr și fără ~ în număr extrem […]

SE, pron. refl. (sine, sie, sieși, își, și) 1) (indică persoana care îndeplinește și suferă acțiunea) Se spală pe față. De la sine fără participarea cuiva. În sinea mea (ta, sa etc.) în conștiința mea (ta, sa etc.). 2) (indică valoarea impersonală sau personal-generalizatoare a acțiunii) Se luminează. Se zice. Din lat. se. Etimologie: Cuvânt […]

SCUMPĂTATE, ~ăți, substantiv feminin, înv. 1) v. SCUMPETE. ◊ Cu ~ a) făcând economie; cu măsură; b) cu atenție și grijă deosebită. 2) mai ales la pl. Lucru scump; obiect prețios. Din sl. skonpu + suf. ~ătate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skonpu. (DEX ’09)

SCRIPCAR, ~i, substantiv masculine, 1) pop. Muzicant care cântă la scripcă; viorist. 2) Insectă care trăiește pe plopi și care scoate un țârâit specific; plopar. Din ucr. skripka + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană skripka. (DEX ’09)

SCRIN, substantiv neutru, 1) Dulap mic, cu mai multe sertare suprapuse, în care se păstrează lenjeria; comodă. 2) Cutie mică căptușită și ornamentată în care se păstrează bijuterii. Din rus. skrin, lat. scrinium. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă skrin. (DEX ’09)

SCRIMER, ~ă ( ~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Sportiv care practică scrima. Din fr. escrimeur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză escrimeur. (DEX ’09)  

SCRIMĂ, substantiv feminin, Gen de sport care cuprinde probe de sabie, de spadă și de floretă. [G.-D. scrimei]. Din it. scrima, fr. escrime. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană scrima. (DEX ’09)

A SECA, sec 1. vb. tranz. 1) (râuri, mlaștini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ◊ ~ de puteri (sau de vlagă) a face să-și epuizeze toată forța fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri […]