SCONTATOR, scontatoare ( ~ori, ~oare) substantive masculin și feminin, Persoană care efectuează un scont. Din it. scontare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană scontare. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: scontabil
SCONTABIL, scontabilă (~i, ~e) adj., rar Care poate fi scontat; care se pretează la scontare. Din it. scontabile Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană scontabil. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scotch
SCOTCH [pr.: scoci] substantive neutru, Fâșie adezivă, îngustă (transparentă), folosită la lipit (pachete). Cuv. engl. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se scoroji
A SE SCOROJI, pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scofâlci. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde de pe o suprafață prin umflare; a se coșcovi; a se coji; a […]
Cum se pronunță: a se scorni
A SE SCORNI, pers. 3 se ~ește, vb intranz. rar (despre fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se dezlănțui; a se declanșa. Viscolul s-a ~it către seară. Din bulg. skorna. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară skorna. (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se scorborosi
A SE SCORBOROȘI, pers. 3 se ~ește, vb. intranz. (despre copaci) A se face scorburos; a deveni boșturos. Din scorbură (orig necun.) + os. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09).
Cum se pronunță: a scotoci
A SCOTOCI ~esc, vb. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scormoni; a scociorî. Din lat. excotere + suf. ~oci Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excotere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a scoroji
A SCOROJI, ~esc tranz. A face să se scorojească. S + a coroji. Etimologie: Cuvânt provenit din a coroji. (DEX ’09).
Cum se pronunță: a scorni
A SCORNI, scornesc tranz. 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plăsmui, punând în circulație cu rea-voință. 2) înv. A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a inventa; a izvodi. Din bulg. skorna. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară skorn. (DEX ’09).
Cum se pronunță: a scormoni
A SCORMONI, scormonesc 1. vb. tranz. 1) (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scurma. 2) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli. 3) A scobi pătrunzând în adânc; a scociorî. ~ o rană. 4) (focul, jăraticul) A amesteca cu ceva, făcând […]
