STEAG ~uri substantiv neutru. 1) Piesă de stofă atașată la un suport, purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei unități militare sau ale unei organizații servind ca semn distinctiv al acestora; drapel; stindard; flamură. ~ olimpic. ◊ A duce ~ul a fi fruntaș. A ține sus (sau a înălța) ~ul a lupta […]
S
Cum se pronunță: stârv
STÂRV ~uri substantiv neutru, Animal mort; mortăciune. Din sl. struvi. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stârc
STÂRC ~ci substantiv masculine, Pasăre de baltă migratoare, asemănătoare cu barza, dar de talie mai mică, care se hrănește cu pește. Din sl. struku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă struku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stânjeniu
STÂNJENIU ~e (~i) adj., Care este de culoarea stânjenelului; liliachiu-închis; violet. Din sl. senžini + suf. ~iu Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă senžini. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stânjen I
STÂNJEN I ~i substantiv masculin, Unitate de măsură a lungimii variind de la 1,96 m la 2,23 m. ◊ ~ pescăresc unitate de măsură a lungimii egală cu 1,83 m. ~ de lemne unitate de măsură a lemnelor de foc egală cu opt metri cubi. Din sl. senžini. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă senžini. […]
Cum se pronunță: stânjen II
STÂNJEN II ~i substantiv masculine, v. STÂNJENEL. Din sl. senžini. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă senžini. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângist I
STÂNGIST I ~stă (~ști, ~ste) adj., Care ține de stângism; propriu stângismului. Din lat. stancus + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângist II
STÂNGIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Adept al stângismului. Din stancus + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângism
STÂNGISM substantiv neutru, Atitudine a partizanilor soluțiilor extreme într-un partid de stânga. Din lat. stancus + suf. ~ism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângăcie
STÂNGĂCIE ~i substantiv feminin, 1) Lipsă de îndemânare sau de abilitate. ◊ Cu ~ fără pricepere; greoi. 2) Sfială în acțiuni, în comportare. 3) Faptă sau vorbă de om neîndemânatic. [G.-D. stângăciei]. Din stancus + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
