Cum se pronunță: stâng

STÂNG ~gă (~gi) adj. și substantival 1) (despre unele organe sau despre părți ale corpului) Care este situat în partea unde se află inima. Ochiul ~. Mâna ~gă. ◊ Nu știe ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totală lipsă de coordonare. A călca cu ~gul a) a începe în mod greșit […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stâncos

STÂNCOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre terenuri) adj., Care are (multe) stânci; cu (multe) stânci. Din stâncă, cuv. de orig necun. + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stână

STÂNĂ ~e f. 1) Construcție primitivă în afara satului, unde se adăpostesc oile și ciobanii vara și unde se prepară produsele din laptele oilor; oierie; târlă. 2) Loc unde se află această construcție. ◊ A închide lupul în ~ a-și aduce dușmanii în casă. [G.-D. stânei]. Cuv. autoht. Etimologie: Cuvânt autohton.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stăruitor II

STĂRUITOR II ~oare (~ori, ~oare) adj., Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-]. Din lat. stare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stare. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a stâlci

A STÂLCI~esc vb. tranz. 1) A strivi prin lovire. A-și ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a stropși; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a schingiui.  Din sl. sutlațiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: steblă

STEBLĂ ~e substantiv feminin, pop. 1) Tulpină de plantă erbacee. 2) Ramură a acestei tulpini. 3) (despre flori, iarbă, fân etc.) Cantitate de fire câte se pot apuca într-o mână; mănunchi.  Din sl. stibli, stebli. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stibli.   (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: steatit

STEATIT substantiv neutru, Mineral compact de culoare albă, cenușie sau gălbuie, întrebuințat la confecționarea unor obiecte decorative și ca materie primă la fabricarea izolatoarelor etc. Din fr. stéatite, germ. Steatit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stéatite. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →