STÂNGACI ~e (~i) 1) adj. și substantival Care se servește, de obicei, de mâna stângă. 2) și adverbial Care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic. 3) Care denotă stângăcie. Din lat. stancus + suf. ~aci Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: stâncărie
STÂNCĂRIE substantiv feminin, (colectiv de la stâncă) Îngrămădire mare de stânci; mulțime de stânci. Din stâncă, cuv. de orig. nec + suf. ~raie. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stâlpare
STÂLPARE ~ări substantiv feminin, 1) înv. Ramură înverzită. 2) bis. Crenguță de salcie pe care o primesc credincioșii la biserică de duminica Floriilor. Din sl. stlupui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stlupui. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stâlp
STÂLP ~i substantiv masculin, 1) Element de construcție, lung și gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, servește pentru a susține ceva. ~ de gard. ~ de telegraf. ◊ A sta ~ a sta drept și nemișcat. ~ de cafenea se spune despre o persoană care își petrece timpul mai […]
Cum se pronunță: stăvilar
STĂVILAR ~e substantiv neutru, Construcție făcută transversal pe cursul unei ape pentru a o opri sau a regla nivelul; zăgaz; baraj. Din nume propriu Stăvilă + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din nume propriu Stăvilă. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stătut
STĂTUT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre apă, aer etc.) Care stă neîmprospătat de mult timp, căpătând aspect sau miros greu; neschimbat demult; închis. 2) (despre alimente) Care nu mai este proaspăt; vechi. 3) fig. (despre persoane necăsătorite) Care este trecut de vârsta căsătoriei; care este înaintat în vârstă, dar necăsătorit încă. Din lat stare. Etimologie: […]
Cum se pronunță: stătător
STĂTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) adj., Care stă (pe loc); care nu se mișcă; imobil. ◊ Apă ~oare apă care nu curge. 2) și adverbial: De sine ~ care nu depinde de nimeni; independent. Din lat. status + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină status. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stăruință
STĂRUINȚĂ ~e f. 1) Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință. ◊ Cu ~ a) în mod stăruitor; b) în mod insistent. 2) Neclintire în susținerea unei păreri sau în realizarea unui lucru; perseverență; tenacitate; insistență; asiduitate. Din lat. stare + suf. ~ință. Etimologie: Cuvânt provenit […]
Cum se pronunță: a stârpi
A STÂRPI~esc tranz. 1) (animale sau plante vătămătoare, deprinderi rele etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a extirpa; a extermina. 2) A face să se stârpească. Orig. necun. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stârni
A STÂRNI~esc, vb. tranz. 1) (animale, păsări, frunze etc.) A face să se urnească (din locul în care se află). ~ praful. 2) (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare îndemnând la acțiuni dușmănoase; a agasa; a provoca; a incita; a zădărî; a întărâta; a ațâța. ~ la vorbă. 3) pop. A […]
