S

STATUTAR ~ă (~i, ~e) adj., Care ține de statut; propriu statutului. Din fr. statutaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză statutaire. (sursa DEX ’09)

STEGOCEFAL ~i substantiv masculine, (nume generic) Amfibian fosil cu craniul protejat de plăci osoase masive. Din fr. stégocéphales. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stégocéphales.   (sursa DEX ’09)

STEGAR ~i substantiv masculin, 1) Persoană care poartă steagul; portdrapel. 2) fig. Persoană sau colectivitate care se află în fruntea luptei pentru o cauză. Din sl. stagu + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stagu. (sursa DEX ’09)

STEGANIPOD ~e substantiv neutru, 1) la pl. Ordin de păsări acvatice migratoare de talie medie sau mare, cu cioc lung și puternic (reprezentant: pelicanul, fregata etc.). 2) Pasăre din acest ordin.  Din fr. stéganopodes. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stéganopodes.   (sursa DEX ’09)

STEARINĂ substantiv feminin, 1) Substanță solidă de culoare albă sau gălbuie, obținută pe cale industrială, având diferite întrebuințări (la fabricarea lumânărilor, săpunului, hârtiei, în industria textilă etc.). 2) pop. Acid stearic. 3) Component principal al grăsimilor animale și vegetale. [G.-D. stearinei; Sil. ste-a-]. Din fr. stéarine, germ. Stearit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stéarine. […]

STEARIC ~ci adj.: Acid ~ acid solid, incolor, puțin solubil în apă, care se găsește în grăsimile animale și vegetale și este folosit la fabricarea lumânărilor, în cosmetică și farmaceutică. [Sil. ste-a-]. Din fr. stéarique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stéarique.  (sursa DEX ’09)

STEA stele substantiv feminin. 1) Corp ceresc, cu lumină proprie, care poate fi văzut noaptea sub forma unui punct luminos; astru. ◊ ~ua dimineții luceafărul de dimineață. ~ cu coadă cometă. A vedea stele verzi se spune când cineva a fost lovit (sau s-a lovit) foarte tare. A crede în ~ua sa a) a crede […]

STÂRPITURĂ ~i substantiv feminin, Ființă insuficient dezvoltată din punct de vedere fizic; chircitură; avorton.  A stârpi, cuv. orig necun. + suf. ~ură Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută.  (sursa DEX ’09)

STÂNJENITOR ~oare (~ori, ~oare) adj., Care stânjenește; care stingherește; jenant. Din sl. sutenženu  + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sutenženu.  (sursa DEX ’09)

STÂNJENEL ~i substantiv masculin, 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile ei mari, violete, albastre, galbene sau albe, folosită în farmaceutică și parfumerie; iris. 2) Floare a acestei plante. Din sl. senžini + suf. ~el. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă senžini. (sursa DEX ’09)