S

STRĂJER ~i substantiv masculin, 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării și se angaja să le păzească în schimbul unor privilegii; plăieș. 2) Persoană care are sarcina de a străjui ceva sau pe cineva; paznic. Din sl. straža + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă straža.  (sursa DEX ’09)

STRĂINĂTATE ~ăți substantiv feminin, 1) Țară, regiune sau loc care se află dincolo de hotarele patriei; țară străină. 2) Mediu în care se află cineva depărtat de familie, de prieteni și de cunoscuți. [G.-D. străinătății; Sil. -stră-i-] Din lat. extraneus + suf. ~ătate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extraneus.  (sursa DEX ’09)

STRĂIN ~ă (~i, ~e) adj și substantival 1) Care ține de altă țară; propriu altei țări. Turiști ~i. 2) Care este originar din altă parte. Om ~. ◊ Prin ~i printre oameni necunoscuți; departe de casă, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu aparține vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se […]

STRĂFUND ~uri substantiv neutru, Partea interioară adâncă a unui lucru. ~ul pământului. Din stră- + lat. fundus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină fundus.  (sursa DEX ’09)

STRĂDUITOR ~oare (~ori, ~oare) rar adj. Care se străduiește; silitor; sârguincios. Din sl. stradati + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stradati.  (sursa DEX ’09)

STRĂDUINȚĂ ~e substantiv feminin, Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; asiduitate. Din sl. stradati+ suf. ~ință. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stradati.  (sursa DEX ’09)

STRĂDANIE ~i substantiv feminin, Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință; asiduitate. [G.-D. strădaniei; Sil. -ni-e]. Din sl. stradanije. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stradanije.  (sursa DEX ’09)

STRĂBUNICĂ ~ci substantiv feminin, Mamă a bunicului sau a bunicii în raport cu strănepoții. [G.-D. străbunicii]. Din stră- + lat. bonus + suf. ică. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină bonus.  (sursa DEX ’09)

STRĂBUNIC ~ci substantiv masculin, Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoții. Din stră- + lat. bonus + suf. ic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină bonus.  (sursa DEX ’09)

STRĂBUNEL ~i substantiv masculin, v. STRĂBUNIC. Din stră- + lat. bonus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină bonus.  (sursa DEX ’09)