STOMATOLOG ~gi substantiv masculine, Specialist în stomatologie; dentist. Din fr. stomatologue. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stomatologue. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: stomatită
STOMATITĂ ~e substantiv feminin, Stare patologică constând în inflamarea mucoasei cavității bucale. Din fr. stomatite. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stomatite. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stomacal
STOMACAL ~ă (~i, ~e) adj., Care ține de stomac; propriu stomacului. Din fr. stomacal. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stomacal. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stomac
STOMAC ~uri substantiv neutru, (la om și la animalele superioare) Parte a aparatului digestiv în care se digeră alimentele. Durere de ~. ◊ A nu avea (pe cineva) la ~ a nu suporta (pe cineva). A-și pune ~ul la cale a mânca bine. Din ngr. stómahos, sl. stomahu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stómahos. […]
Cum se pronunță: stolonifer
STOLONIFER ~ă (~i, ~e) (despre plante) adj., Care conține sau produce stoloni. Din fr. stolonifére. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stolonifére. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stolon
STOLON ~i substantiv masculine, Tulpină sau ramură târâtoare care dă rădăcini și formează o plantă nouă în locurile unde contactează cu solul. Din fr. stolon. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stolon. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a storna
A STORNA~ez, vb tranz. (înregistrări contabile greșite) A face să fie corect prin anumite rectificări. Din it. stornare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stornare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stopa I
A STOPA I ~ez 1. vb. intranz. (despre vehicule, mecanisme etc.) A se opri din mers. 2. tranz. A face să-și întrerupă mișcarea. Din fr. stopper. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stopper. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stopa II
A STOPA II ~ez vb. tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A repara, prinzând ochiurile scăpate și oprind deșirarea, destrămarea lor. Din fr. stopper. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stopper. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: străjuitor
STRĂJUITOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și substantival rar Care străjuiește; care stă de strajă. Din sl. straža + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă straža. (sursa DEX ’09)

