SÂMBUROS, sâmburoasă, (~oși, ~oase), adj., care înseamnă (despre unele fructe sau despre legume) 1) Care are mulți sâmburi; cu mulți sâmburi. 2) Care are sâmbure mare; cu sâmbure mare. /sâmbure + suf. ~os. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din sâmbure, cuv. autohton. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sâmburoase
SÂMBUROASE, sâmburoase, substantiv feminin pl., care înseamnă Grup de plante pomicole ale căror fructe au câte un sâmbure (reprezentanți: cireșul, vișinul, prunul). /sâmbure + suf. ~oasă. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din sâmbure, cuv. autohton. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sâmbure
SÂMBURE, substantiv masculin care înseamnă 1) Sămânța din interiorul unor fructe (cu sau fără învelișul dur care o protejează). Sâmbure de caisă. 2) fig. Parte esențială a unui lucru; miez; nucleu. 3) fig. Parte minimală din ceva; pic; fărâmă. Un sâmbure de adevăr. /Cuv. autoht. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sâmburar
SÂMBURAR, sâmburari, substantiv masculin, care înseamnă Pasăre sedentară, de talie mică, cu cioc scurt, gros, și cu penaj brun-roșiatic, care se hrănește, mai ales, cu sâmburi; botgros; cireșar. Din sâmbure + suf. ~ar. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din sâmbure, cuv. autohton. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sâmbră
SÂMBRĂ, sâmbre, substantiv feminin înv., care înseamnă Întovărășire în vederea realizării unor lucrări comune (mai ales agricole). [Sil. sâm-bră] /cf. alb. sëmbër, sb. srebra. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză sëmbër. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sâmbătă
SÂMBĂTĂ, sâmbete, substantiv feminin, care înseamnă A șasea zi a săptămânii. A se duce pe apa sâmbetei – a se prăpădi; a se pierde. Din lat. sambata, sl. sonbota. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sambata. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sâmbăta
SÂMBĂTA, adv. care înseamnă În fiecare zi de sâmbătă. Din lat. lat sambata, sl. sonbota. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sambata. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sâcâitor
SÂCÂITOR, sâcâitoare, (~ori, ~oare) adj, care înseamnă Care sâcâie. Din turc. sik + suf. ~tor. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă sik. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se săvârși
A SE SĂVÂRȘI, mă săvârșesc, intranz. înv., care înseamnă A se stinge din viață; a muri. Din sl. suvrušiti. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă suvrušiti. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se sătura
A SE SĂTURA, mă satur, vb. intranz., care înseamnă 1) A-și potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni sătul. 2) A se simți întru totul satisfăcut; a nu mai avea nevoie. Sătulă de somn. 3) A fi sătul, plictisit sau dezgustat. Sătul de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau pădurețe) a […]
