S

SĂMÂNȚĂ, semințe, substantiv feminin, care înseamnă 1) Organ al plantelor superioare care conține nucleul germinativ. De sămânță a) ales și păstrat pentru reproducere; b) de prăsilă. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Semințe de in. Nici sămânță deloc. Sămânță – de vorbă motiv de discuție sau de ceartă. 3) fam. Ou de insectă. […]

SĂLTĂREȚ, săltăreață, (~eți, ~ețe) adj., care înseamnă 1) Căruia îi place să sară; care sare mereu. 2) Care se mișcă sărind; care se deplasează prin salturi. 3) (despre pași, mers) Care se efectuează ușor, cu vioiciune. 4) (despre muzică, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. Din lat. saltare + suf. ~ăreț. Sursa DEX […]

SĂLCIU, sălcie, (~i) adj, care înseamnă Care are gust neplăcut de leșie; fad; leșietic. Din lat. salix + suf. ~iu. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salix. (DEX ’09)

SĂLCIOARĂ, sălcioare, substantiv feminin, care înseamnă (diminutiv de la salcie) Arbore sau arbust spinos cu frunze lanceolate, argintii, și cu flori galbene, parfumate, cultivat în scopuri ornamentale. Din lat salix + suf. ~ioară. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salix. (DEX ’09)

SĂLCINIȘ, sălcinișuri, substantiv neutru, care înseamnă 1) Loc unde cresc sălcii. 2) Desiș de sălcii. Din lat. salix. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salix. (DEX ’09)

SĂLBĂTICIUNE, sălbăticiuni, substantiv feminin, care înseamnă 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. Din lat. silvaticus+ suf. ~iune. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)

SĂLBĂTICIME, sălbăticim, substantiv feminin, care înseamnă 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). Din lat. silvaticus + suf. ~ime. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)

SĂLBĂTICIE, sălbăticii, substantiv feminin, care înseamnă 1) și fig. Comportare de om sălbatic; barbarie.  Cu sălbăticie – cu ferocitate. 2) Perioadă a societății primitive. 3) Loc unde încă nu a pătruns civilizația. [G.-D. salbăticiei]. Din lat. silvaticus + suf. ~ie. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)  

SĂLBĂTICESC, sălbăticească (~ești) adj., care înseamnă Care este caracteristic pentru sălbatici; de sălbatic. Din lat. silvaticus + suf. ~esc. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)

SĂLBATIC, sălbatică (~ci, ~ce) adj., care înseamnă 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neîmblânzit. 2) (despre plante) Care crește de la sine; necultivat. 3) (despre pământ) Care este lăsat în părăsire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) și substantival (despre persoane) Care […]