Cum se pronunță: stradă

STRADĂ ~ăzi substantiv feminin, 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbană). ~ principală. Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecător. A arunca pe cineva în ~ a) a alunga pe cineva afară din casă; b) a lăsa pe cineva pe drumuri; a sărăci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflați […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: strachină

STRACHINĂ străchini substantiv feminin, 1) Vas (de lut, de metal etc.) adâncit, cu diverse întrebuințări. * A mânca dintr-o ~ cu cineva a fi prieten foarte bun cu cineva. 2) Conținutul unui asemenea vas. O ~ de făină. Din ngr. ostrákinos. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă ostrákinos.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a străfulgera

A STRĂFULGERA străfulgeră 1. tranz. 1) A străbate repede și pe neașteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a ~at un gând. 2. intranz. (despre lumini) A luci ca un fulger; a scăpăra. Din stră- + lat. fulgerare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină fulgerare.  (sursa DEX […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a străbate

A STRĂBATE străbat 1. vb tranz. 1) (medii) A pătrunde de la o margine la alta, trecând prin interior. Glontele a străbătut peretele. 2) (suprafețe întinse) A parcurge de la un capăt la altul; a traversa. ~ toată țara. ◊ ~ pământul în lung și în lat a călători mult. 2. intranz. v. A RĂZBATE. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: său II

SĂU II, sa (săi, sale) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuiește numele obiectului posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) așa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este […]

Vezi cum se pronunță →