SPRINTEN ~ă (~i, ~e) 1) adj. și adverbial Care vădește ușurință în mișcare; vioi; iute; ager; agil. Pași ~i. ~ la minte isteț. 2) fig. (despre construcții) Care are forme elegante, ușoare. Colonadă ~ă. Din sl. suprentinu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suprentinu. (sursa DEX ’09
S
Cum se pronunță: sprint
SPRINT ~uri substantiv neutru, 1) Categorie de probe sportive de mare viteză pe distanțe scurte. 2) Accelerare a vitezei în ultima fază de desfășurare a unor întreceri sportive (alergare, ciclism, patinaj, natație etc.). Din engl., fr. sprint Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză sprint. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stabiliza
A STABILIZA~ez, vb. tranz. 1) A face să se stabilizeze. 2) chim. (substanțe) A face să nu se descompună (ușor) într-o reacție. Din fr. stabiliser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stabiliser. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stabili
A STABILI~esc, vb. tranz. 1) A pune să stea nemișcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziție). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ prețul. 3) A face să intre în acțiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A […]
Cum se pronunță: a sta
A STA stau, vb. intranz. I. 1) (despre ființe) A se opri după o mișcare. ~ pe loc. ~ în loc. ◊ ~ locului a) a se opri; b) a stagna. A nu (putea) ~ locului (sau pe loc) a fi neastâmpărat. Ce (mai) stai? ce (mai) aștepți? ~ țintuit (sau nemișcat) pe loc a […]
Cum se pronunță: star I
STAR I ~uri substanti neutru, Ambarcație sportivă cu vele, condusă de două persoane. Din engl. star Etimologie: Cuvânt provenit din engleză star. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spuzi
A SPUZI~esc 1. Vb. tranz. A face să se spuzească. 2. intranz. fig. (despre obiecte răspândite pe anumite suprafețe) A apărea în număr mare. Din lat. spudia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spudia. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spurca
A SPURCA spurc, vb. tranz. 1) A pune în contact cu ceva murdar; a pângări. 2) fig. (demnitatea, onoarea, reputația etc.) A supune unei batjocuri; a pângări; a profana; a huli. Din lat. spurcare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spune
A SPUNE spun 1. , vb. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevărul. ~ pe de rost. ~ drept a spune adevărul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut să creadă. A nu ~ nici cârc a nu scoate nici o vorbă. ~ verde în față […]
Cum se pronunță: a spumega
A SPUMEGA spumeg, vb. intranz. 1) (despre lichide) A face spumă (în urma unei mișcări rapide sau a unei reacții); a se înspuma. 2) (mai ales despre cai) A se acoperi de spumă. ◊ ~ de mânie (sau de furie) a fi foarte mânios; a clăbuci. Din lat. spuma. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină […]
