SPUMEGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj., rar Care spumegă. Din lat. spuma + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa DEX ’09
S
Cum se pronunță: spumă
SPUMĂ ~e substantiv feminin, 1) Înveliș (albicios) de bășicuțe de aer, care apare la suprafața unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermentează. ~a mării. ~ de bere. ◊ Ca ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clăbuci de săpun, de sudoare sau de salivă. ◊ Cal în ~e cal […]
Cum se pronunță: spumant
SPUMANT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival (despre substanțe) Care spumează; care face spumă. Din lat. spuma + suf. ~ant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spulberător
SPULBERĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj., Care spulberă. Din lat. expulverare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spulberatic
SPULBERATIC ~că (~ci, ~ce) adj.,(despre persoane sau despre comportarea lor) Care este nestatornic; fluturatic. Din lat. expulverare + suf. ~atic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spulberat
SPULBERAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPULBERA și A SE SPULBERA. 2) fig. (despre persoane) adj. Care le face pe toate în grabă. Din lat. expulverare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spulber
SPULBER ~e substantiv neutru, Vânt puternic însoțit de ninsoare; viscol; vijelie; vifor. Din Din lat. expulverare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sprințar
SPRINȚAR ~ă (~i, ~e) 1) adj. Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zvăpăiat; zburdalnic. 2) fig. Care denotă lipsă de statornicie; nestatornic; spulberatic; fluturatic. Gând ~. 3) (despre persoane) Care manifestă ușurință în comportare; ușuratic; frivol. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sprinter
SPRINTER ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Sportiv care practică sprintul. Din engl. sprinter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză sprinter. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sprinteneală
SPRINTENEALĂ ~eli substantiv feminin, Caracter sprinten; agilitate; vioiciune; iuțeală. [G.-D. sprintenelii]. Din sl. suprentinu + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suprentinu. (sursa DEX ’09)
