A SPULBERA spulber 1. Vb. intranz. A fi spulber; a viscoli. 2. tranz. 1) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej, împrăștiind. 2) A face să se spulbere. Din lat. expulverare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09
S
Cum se pronunță: a sprinta
A SPRINTA~ez, vb. intranz. A-și mări viteza (de alergare, de pedalare etc.) într-o întrecere sportivă (mai ales în ultima parte a traseului). Din fr. sprinter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sprinter. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se stabiliza
A SE STABILIZA pers. 3 se ~ează, vb. intranz. (despre valori monetare) A deveni stabil. Din fr. stabiliser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stabiliser. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se stabili
A SE STABILImă ~esc, vb. intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se așeza. Din lat. stabilire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stabilire. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se spuzi
A SE SPUZImă ~esc vb. intranz. 1) (mai ales despre piele și mucoase) A se acoperi cu bășicuțe și bubulițe. 2) fig. A se umple pe toată suprafața. Pomii se ~esc cu flori. Din lat. spudia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spudia. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se spurca
A SE SPURCAmă spurc, vb. intranz. 1) A evacua excrementele; a se scârnăvi; a defeca; a excreta. 2) fig. A se deda la ceva rău, nepermis. 3) A mânca de frupt (în timpul postului). Din lat. spurcare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se spulbera
A SE SPULBERApers. 3 se spulberă, vb. intranz. 1) A se împrăștia treptat, răspândindu-se; a se destrăma; a se risipi. 2) fig. (despre vise, iluzii, idealuri) A înceta să mai existe; a se risipi; a demitiza. Din lat. expulverare Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: stat IV
STAT IV ~uri substantiv neutru, v. STATURĂ. ◊ Mic de ~ de statură joasă. De un ~ de om de înălțimea unui om. Din lat. stare. Etimologie: Cuvânt provenit din latină stare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stat III
STAT III ~e substantiv neutru, 1) la pl. Efectivul permanent al unei întreprinderi, instituții, organizații etc. A reduce ~ele. 2) Listă în care sunt indicate posturile și categoriile de salarii de care dispune o întreprindere, instituție etc. Din lat. status, fr. état Etimologie: Cuvânt provenit din latină status. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stat II
STAT II~e substantiv neutru, 1) Instituție politico-administrativă a societății în frunte cu un guvern și cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură funcționarea vieții sociale pe un anumit teritoriu; țară. ◊ De ~ a) care reprezintă interesele statului; b) care este condus de stat; c) care aparține statului. 2) (în unele țări) Unitate administrativ-teritorială […]
