SPUTNIC ~ci substantiv masculin, Satelit artificial al Pământului. Din rus. sputnik, fr. spoutnic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă sputnik. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: spută
SPUTĂ ~e substantiv feminin, Secreție vâscoasă a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; flegmă; expectorație. Din lat. sputum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sputum. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spusă
SPUSĂ ~e substantiv feminin, Ceea ce a fost spus; zisă. ◊ După ~ele cuiva după cum a zis cineva. Din ~ele cuiva din vorbele cuiva. Din (sau după) ~e din ceea ce se vorbește; din auzite. Din lat. exponere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină exponere. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spurcăciune
SPURCĂCIUNE ~i substantiv feminin, 1) Ființă sau lucru respingător. 2) fig. Vorbă sau faptă spurcată, murdară. Din lat. spurcare + suf. ~ăciune. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spurcat
SPURCAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPURCA și A SE SPURCA. 2) Care produce dezgust; dezgustător. 3) fig. (despre persoane) adj., Care comite fapte nedemne; mârșav; josnic; ticălos; nemernic; abject; infam. Din lat. spurcare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spurcaci
SPURCACI ~ substantiv masculin, Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, dar mai mică, cu penaj brun-albui. Din lat. spurcus + suf. ~aci. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spurc
SPURC ~uri substantiv neutru, reg. Materie rezultată din digestie; materii fecale; excrement. Din lat. spurcus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spumos
SPUMOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre lichide) adj., Care are spumă; cu spumă. 2) (despre băuturi) Care face spumă, fiind turnată. 3) Care are aspect de spumă; asemănător cu spuma; ca spuma. 4) fig. Care conține (multă) expresivitate; plin de vervă. Din lat. spuma + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa […]
Cum se pronunță: spumogen
SPUMOGEN ~e substantiv neutru, Substanță care produce spumă, folosită în stingătoarele de incendiu. Din lat. spuma. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spumieră
SPUMIERĂ ~e substantiv feminin, Unealtă de bucătărie sub formă de lingură mare, plată, cu găurele, folosită pentru îndepărtarea spumei de pe unele mâncăruri în timpul fierberii. Din lat. spuma + suf. ~ieră. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa DEX ’09)
