SLUGĂRNICESC ~ească (~ești), adj., Care este caracteristic pentru slugarnici; de om slugarnic. Din sl. sluga + suf. ~esc Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: slugărește
SLUGĂREȘTE adv. rar În felul slugilor; în mod slugarnic; servil. Din sl. sluga + suf. ~ește. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slugăresc
SLUGĂRESC ~ească (~ești), adj., Care este caracteristic pentru slugi; propriu slugilor. Din sl. sluga + suf. ~esc. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slugă
SLUGĂ ~gi substantiv feminin, 1) Persoană angajată la stăpân mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) fig. Persoană devotată altei persoane sau unei cauze. Din sl. sluga. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slugarnic
SLUGARNIC ~că (~ci, ~ce) adj., și adverbial (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește umilință (ca slugile în fața superiorilor); lipsit de demnitate; servil. Din sl. sluga + suf. ~nic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slugar
SLUGAR ~ă (~i, ~e) rar., adj., (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește umilință; lipsit de demnitate; servil; slugarnic. Din sl. sluga + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: slovenește
SLOVENEȘTE adv. 1) În felul slovenilor; cum obișnuiesc slovenii. 2) În limba slovenă. A vorbi ~. Din fr. slovene + suf. ~ește. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză slovene. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a slugărnici
A SLUGĂRNICI~esc 1. vb. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăți. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2. tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorință. 2) A servi în calitate de slugă; a argăți. Din sl. sluga. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă […]
Cum se pronunță: a slugări
A SLUGĂRI ~esc, verb A SLUGĂRNICI. Din sl. sluga slugă + suf. ~ări Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spartan II
SPARTAN II ~ă (~i, ~e) ist. Adj., 1) Care aparținea orașului Sparta sau populației lui; din Sparta. 2) fig. Care se caracterizează prin disciplină și restricții severe. Educație ~ă. Din Sparta n. pr. + suf. ~an. Etimologie: Cuvânt provenit din n. pr. Sparta. (sursa DEX ’09)
