SPARTAN I ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) ist. Persoană care făcea parte din populația orașului Sparta. 2) fig. Persoană care îndură lipsuri de bună voie. Din Sparta n. pr. + suf. ~an. Etimologie: Cuvânt provenit din n. pr. Sparta. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: spartachiadă
SPARTACHIADĂ ~e substantiv feminin, Competiție sportivă de masă care se organizează periodic, cuprinzând mai multe probe sportive. [Sil. -chi-a-]. Din rus. spartakiada. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă spartakiada. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spart
SPART ~tă (~ți, ~te) înv. (despre oștiri) adj., 1) Care este împrăștiat. 2) (despre obiecte) Care este prefăcut în cioburi; sfărâmat; crăpat. Din lat. spargere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spargere. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spargheț
SPARGHEȚ ~uri substantiv neutru, Construcție din piloni de lemn și bare de solidarizare, așezată la picioarele unui pod pentru a-l feri de loviturile sloiurilor de gheață, de bușteni plutitori etc. Din lat. spargere + gheață. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spargere. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spargere
SPARGERE ~i substantiv feminin, 1) v. A SPARGE. 2) Furt săvârșit prin forțarea unei încuietori. Din lat. spargere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spargere. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sparcetă
SPARCETĂ ~e substantiv feminin, Plantă erbacee furajeră, cu frunze compuse din mai multe perechi de fiole alungite și cu flori roșii-trandafirii. Din fr. esparcette. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză esparcette. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sparanghel
SPARANGHEL substantiv masculin, Plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. Din ngr. sparánghi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sparánghi. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sparge
A SPARGE sparg, vb tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se spargă. * A-și ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ liniștea (sau tăcerea) a întrerupe liniștea (sau tăcerea), producând un zgomot neașteptat. 2) (nuci, alune, sâmburi, ouă […]
Cum se pronunță: a se sparge
A SE SPARGE mă sparg, vb. intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-și pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apăsare etc.). * ~ (oalele) în capul cuiva a suporta consecințe neplăcute fără a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticlă, faianță, porțelan) A forma despicături la suprafață (fără a se preface în cioburi). 3) (despre […]
Cum se pronunță: a sihăstri
A SIHĂSTRI~esc 1., vb. intranz. A fi sihastru; a pustnici; a schimnici. 2. vb. tranz. fig. A face să se sihăstrească. Din ngr. isihastrís. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă isihastrís. (sursa DEX ’09)
